Satul nu apărea pe hărți decât dacă măreai suficient. Se strângea între două dealuri joase, cu livezi bătrâne și o biserică mică, zugrăvită pe dinafară, ca și cum cineva ar fi vrut să țină lumea afară, dar n-a mai avut unde s-o lase. Pe zidul de apus, frescele erau...
Simțeam neapărat nevoia să cumpăr o poveste, așa că mi-am numărat banii, îmi permiteam doar una singură. De aia era important să îmi explorez opțiunile, urma să merg la pas pe drumurile mele obișnuite, să revăd promisiunile poveștilor în marea vitrină stradală, până...
Nici nu știu cum să încep povestea Freyei. De fapt, cred că, mai degrabă, este povestea mea și a Freyei. Mai mult a mea, pentru că Freya nu mai este. Dar s-o iau cu începutul… Toporul s-a rotit de două ori prin aer și a ratat la milimetru capul meu. Dar asta nu...
Dimineața începe cu ea. Încă înainte ca soarele să-și întindă brațele peste lume, înainte ca agitația zilei să freamăte prin casă, primul meu gând se îndreaptă către ea. Îi pregătesc micul dejun cu grijă, aproape ritualic, ca pe o ofrandă adusă unui timp care curge...
Sigla lumina intermitent, asemenea unui semnal morse. Bărbatul se opri câteva secunde, cât să privească atent și să-și imagineze o cafea aburindă și o melodie rulând în surdină. Încuietoarea, pusă în evidență de nuanța roșie a ledurilor, părea că îl avertizează....
Nu voiam să-mi ridic ochii spre privirea ei. Nu din remușcare sau rușine, nu greșisem cu nimic, din frică. Știam că urma să-i văd fața furioasă și privirea fixă, mă îngrozea chipul ei schimonosit de sentimente prea complicate pentru experiența unui copil. Nu greșisem...
Albert (Alby) Azi pereții Alimentarei transpiră miros de vară, aromă amestecată de legume bine coapte și mirodenii, iar neonul bâzâie ca o muscă bătrână care n-are liniște. E de serviciu Alby, fiindcă Elena e în concediu, iar Vânzătoarea cea veche e virusată. Alby e...
(fragment de roman) Am făcut cum a cerut. Ferchezuit ca pentru nuntă, căci nici la mama acasă nu avusesem veștminte așa pricopsite, m-am alăturat familiei și am purces spre biserică. O comunitate mică, liniștită. În ziua de sărbătoare, sătenii, mari sau mici, lăsau...
Picuri de cristal căzând, lovind cu sunete delicate, tremurătoare, podeaua de bronz: clavecinul se istovea zadarnic, pierdut în atotputernicia orchestrei. Primii stropi de ploaie ai „Toamnei“ lui Vivaldi, ultimele lacrimi ale celor care nu mai aveau ce pierde… Am...
Stau în fața vitrinei prăfuite din casa părinților mei, degetele mele alunecă pe sticla rece, desenând contururi care dispar imediat. În spatele ei sunt umbrele unor vremuri pe care le port în suflet. Obiectele vechi îmi privesc tristețea cu tăcerea lor de sticlă și...
La începutul clasei întâi, învățătoarea mă așezase în prima bancă, unde nu am avut decât vecini vremelnici. Până la Claudiu, care stătea cu mine de două săptămâni – un adevărat record! N-auzise că sunt o ciudată? Poate nu-i păsa, ori poate era şi el altfel decât...
În vara lui 1966 aveam şapte ani şi, în vacanţa mare petrecută în satul bunicii – unde altundeva? –, descoperisem nişte creaturi minunate: câinii de stână. Odată acceptată de fiarele cele miţoase, mă înfiinţam în bătătura ciobanului odată cu primii zori, cu buzunarele...
Sunt procuror de mulţi ani, dar nici până azi nu ştiu dacă trebuie să fiu mulţumit de alegerea făcută sau dacă ar fi trebuit să fug de la început, de această profesie. Cei mai mulţi compară avantajele traiului asigurat cu uzura intelectuală specifică muncii. Dar eu...
Acum avea Corpus Stellatum, avea manuscrisul. Ca prin minune, scăpase din ghearele Inchiziției. Vechea carte era aproape îngropată într-una din criptele abației. O parte din pagini erau rupte, altele fuseseră restaurate cu multă grijă, dar acum le mânca mucegaiul....
Pe măsură ce mă apropiam de zidul de întuneric mă simțeam tot mai nesigur, însă, fiind singurul adult și profesor pe deasupra, nu mai puteam da înapoi. Așa că am hotărât să smulg rapid plasturele, așa cum am învățat la școală, și să mă opresc doar după ce am depășit...
Ilie Când eram pionier, am primit o insignă cu textul „Ai făcut progrese”. Nu era vreun premiu, dar a fost foarte motivant, a început Ilie în fața Alimentării, dosind o bere (m-au amendat odată pentru băut în locuri publice, explică). Și o diplomă pentru realizarea...
Mai erau doar câteva zile până la Sărbătoarea Pascală. Îți dădeai cu ușurință seama după haosul din oraș, o agitație specifică sărbătorilor mari, când stresul și oboseala deformau fețele oamenilor în expresii de disperare. În saloanele de înfumusețare nu mai existau...