Altă cale nu văd. Trebuie să îmbătrânesc rapid, pentru ca orice suspiciune să dispară. Numai astfel voi putea intra mai des în casa lor. Nimănui nu-i va trece prin minte ce se află sub aceste vizite de bătrânel zâmbitor şi lovit de amnezie parţială. Chiar şi de un...
Mâna îi era rece precum zăpezile lui Gerar; obrajii cândva fragezi, la fel. Întotdeauna o ştiusem rece, e drept, o altfel de răceală însă – glumeam amândoi pe seama acestei neobişnuite şi distinctive trăsături, şi o numeam „Crăiţa Iernii”. Obişnuiam să îi prind...
Clădirea îmi părea familiară: Global Vortex, sediul central. Odată cu mine, pe scara rulantă coborau bărbaţi şi femei cu ecusoane, toţi cu un aer preocupat, ca o legitimaţie purtată la vedere. În holul de la parter se tălăzuiau funcţionari, avocaţi, notari, secretare....
Un lăcaș pentru jocuri de noroc nu este un loc unde îți pierzi doar banii, ci și sufletul. — Zufar Bahadır – Învățături pentru fiii oamenilor Era puțin peste miezul nopții când Timer ieși, lac de sudoare, pe terasa din fața Cazinoului. Avea nevoie...
Ştiu despre strămoşii mei cei mai îndepărtaţi că niciunul n-a trăit liniştit. Lumea a avut grijă ca fiecare să aibă câte un război în care să lupte şi să sufere. Așa era pe atunci, când năvăleau unii și alții, care considerau îndeletnicirea cu jaful mai nobilă decât...
Pisica mi-a adus o carte. Ca de obicei, îi dădusem bani pentru un iaurt grecesc și un croissant cu unt, din cele care se vând în ambalaj. Aceasta ar fi greutatea transportabilă în teleguța care o urmează la cumpărături, prinsă cu ham roșu de spinarea ei tărcată....
fragment de roman Delia este cu gândul la papucii ei roz cu funde, cu vârfuri ascuțite, cu tocuri înalte. Și la vremea când se ducea la piscină, încălțată cu ei. Când se bălăcea în apa caldă, atât de caldă, că nimeni nu voia să iasă din ea. O binefacere și o minune,...
fragment de roman Moarte veghează hotarul, dincoace și dincolo de umbră Pasul meu îl păzește... Moarte se apropia de sat călare. Potcoavele cele noi sunau înfundat pe drumul prăfuit. Calul părea obosit însă călărețul îl mâna înainte fără remușcare. Mai era...
Touching can be routine… but it shouldn’t be. [...] In this society of keeping our distance, of not invading one’s space for fear of misunderstanding the gesture, the human spirit longs for touch.” ~ Author Unknown Era o zi în care îi era foame. Acestea erau zilele...
fragment de roman Nu știu ce forțe divine au guvernat peste această lume. Nu știu dacă mai există sau au dispărut odată cu interdicția de a vă închina la zei, și nici nu-mi pot da seama dacă sunteți ascunși de forțele infernale sau dacă, pur și simplu, nu v-au...
1. „Who wants to live forever” fredona după Queen, în timp ce se îndrepta spre aragaz unde, pe foc, sfârâia apa, în ibricul de inox. Marian Fantasticul urma să-şi prepare reţeta personală de ceai, ca în fiecare dimineaţă, apoi să coboare în uscătorul blocului, unde...
Astăzi am ieșit să mă întâlnesc cu lumea. Văd oameni care se salută de parcă nu ar fi de pe-aici. Cu reverențe japoneze și cu ciocniri de vârfuri de pantofi. Imperatorul călău a bătut groaznic din călcâie. Zgomotele de pinteni izbiți ni se învârt în cercuri...
Cerul era vișiniu, ca în flăcări, la orizont. Frank Herbert, atunci când a conceput Dune, probabil că stătea întins pe spate sub un cer cum e acesta, cu „dune” de nori sidefii printre care „viermele de nisip” argintiu al unei aeronave trecea în linie dreaptă. Apoi,...
încă n-a pășit nimeni, se știe. Așa cum se știe și că Duamna Cicilica de la chioșc se poate dezasambla oricând, fie că o vrea sau nu, că Laurentin Cranț a hotărât într-o dimineață să-și rezolve problemele o dată pentru totdeauna, că surorile din Calafat au divorțat de...
Lumina soarelui miroase mereu altfel, după locul în care se îngroapă. Auzise asta undeva, nu mai ştia sigur unde, dar privind acum înaintea lui, i se părea cel mai potrivit lucru la care să se gândească. În fond, singura amintire ce urma să îi rămână era mirosul...
În pivniţa unde lucrează şi doarme, John Coman, 60, traduce un roman de Roberto R. Grant. Titirit nume! Italo-american! Chintă la două capete! Al dracului! Acum, nu că textul ar fi cine ştie ce... Sefeurile astea sunt nişte tâmpenii, la urma urmelor. Criticii serioşi...
1. Într-o zi ploioasă, pe când plecam de acasă către şcoală, mi-am amintit, nu ştiu cum, că-mi uitasem capul în dormitor, prins între noptieră şi spaţiul destinat mersului la toaletă. Mărturisesc, habar nu aveam de ce servieta, în care aveam tezele elevilor mei de...