– Directoreee! Dacă-ți fut una îți mut direcția și-o să-ți iasă pe cur aerele de directoraș pe care le ai în cap!... Ochii paznicului se bulbucaseră în orbite de ziceai că-s niște bile de snooker. Știam că are capsa pusă de cînd se stricase bazinul de la toaleta de la...
Lumina ce venea pe ușa deschisă s-a așezat exact pe fața sa, pe perna sa, de parcă cineva le poruncise razelor de soare să-l trezească. S-a ridicat ușor cu pernă cu tot și s-a întors pe partea stângă. Făcuse asta să se ferească de lumină? Poate, dar cine îi cunoștea...
În clipa în care o văzu acolo, într-un colț al bucătăriei, scoțând un bol cu fructe din frigider, fu ca și cum muzica de la petrecere deveni difuză dintr-o dată, iar pulsația ritmului încetini. Pe fundalul luminii din frigider, silueta ei era doar un contur întunecat,...
Holurile castelului, căptușite cu portrete ale foștilor conducători pe dedesubtul cărora se formase un strat de mucegai gros și negru, se cutremurau sub pașii răstiți ai primului sfetnic. Înalt de aproape doi metri, cu mustața răsucită și barbișonul tăiat drept, cu...
Pe domnul Vasilide, Raul Popescu îl cunoscu într-un fel non-standard. Într-o după-amiază de duminică, la uşa garsonierei sale se auziră nişte bătăi ezitante. Un bătrân, îl ştia din vedere, vecin de coridor. Îi cunoştea şi numele: Vasilide. Vizitatorul avea o haină de...
Oraşul nu dormea niciodată. La orice oră din noapte răsuna ceva: paşi stingheri pe trotuare, un şuier de cauciucuri, claxonul unui taxi aşteptându-şi clientul, o muzică în surdină venind de undeva, zumzetul de stup al firmelor de neon... La ţară, liniştea era atât de...
Când încercă să se ridice de pe tronul cu heruvimi albaştri, trupul bătrân al regelui David refuză să îl asculte. Slujnica Batsheva sări să îi prindă braţul uscat ca o ramură de stejar. Regele privi spre suliţaşii ce stăteau de gardă lângă jilţ şi le făcu semn să îi...
I-am remarcat din tramvai când plecasem la plimbare cu Adina. – Uite, au înflorit castanii a doua oară! Într-adevăr, pe lângă parcul Titan, în dreptul fostei piețe Sălăjean, actualmente Grigorescu, de vizavi de stația de metrou, câțiva castani, de pe marginea străzii,...
Deschisese ușa în curul gol. Pielea-i atârna în falduri largi, ușor gri, de la cura de slăbire pe care-o ținea de decenii întruna. Pe alocuri devenea maronie, fiind și pătată în forme neregulate, parte pigmenți, parte diferite substanțe, cu care venise-n contact...
Șoseaua se întindea ca un covor derulat după ce fusese adus de la curățătorie, încadrată de același decor, cu copaci verzi, deși era decembrie. Dar la ora aceea nu se mira de acest lucru, soarele îi bătea prin parbriz, drept în față, și își trase cu mâna stângă de pe...
Este vremea nopţii de iarnă. Puţina lumină care mai ajunge până aici nu reuşeşte să dea la o parte ceaţa translucidă care intră în sufletul oamenilor şi în textura materialelor. Zilele par să înceapă seara şi să nu plece niciodată mai departe. Vântul şi ploaia îşi fac...
Îmi amintesc cu precizie fiecare obiect din biroul tău ca într-o piesă de teatru în care e luminată doar o parte din scenă. Restul spațiului se află în penumbră. Până și chipurile voastre, dacă nu le-aș vedea în poze, mi s-ar șterge din minte. Le am însă zilnic în...
Salcâmii din fundul curții valsau lin mișcați de adierea vântului. Acum îi păreau mai înalți și mai verzi decât la plecare, parcă altfel decât atunci, chiar dacă trecuseră doar câteva luni. Chiar și strugurii uscați în vâslele atârnate la streașina casei din toamna...
Cavalerul Apărător al Porţii muri în luptă. Armura-i străpunsă în prea multe locuri nu mai era de folos nimănui. Doar sabia îi fu luată de către scutier şi dusă în cetate. Credinţa în Dumnezeu şi sabia; doar atât îi rămăsese scutierului. Şi doar cu aceste două bunuri...
…și-ai fi zis că ziua nu se mai termină… noroc! norocul și-l face omul cu mâna lui, dar asta o spun toți, schimbă orientarea cu fața la soare. și ce-ai vrea să râdem? să râdem, la dracu, să râdem de noi. suntem atât de proști că recunoaștem asta cu stupizenie. râzând...
Nava este fratele meu, nava este sora mea. Nava sunt eu într-un milion de feluri. Eu sunt nava, iar nava sunt eu. Nu există nimic mai important pe lumea asta decât nava. Nu există nimic mai important pe lumea asta decât legătura dintre mine și navă. Am zis. * Oricine...
– S-a întâmplat în 1822, în Brazilia. Russell Morgan... se numea altfel pe atunci... ţi-a ucis părinţii. Ewan şi Freja Hayden. Mi-a luat un uriaş efort de voinţă să nu mă uit la Alix. În locul ei, ce aş fi simţit în clipa aceea? Ce-aş fi făcut? I-am auzit glasul,...