Sigla lumina intermitent, asemenea unui semnal morse. Bărbatul se opri câteva secunde, cât să privească atent și să-și imagineze o cafea aburindă și o melodie rulând în surdină. Încuietoarea, pusă în evidență de nuanța roșie a ledurilor, părea că îl avertizează....
Eram în clasa întâi și marțea după-amiaza, pe la șase, mergeam la Cercul de Mandolină. De ce se numea așa? Poate fiindcă stăteam pe niște scaune așezate în cerc, precum Cavalerii Mesei Rotunde, însă fără nicio masă între noi. În loc de spade aveam mandoline, iar...
Pichi o așteptă pe doamna Petru în fața coaforului modest de la parterul blocului. Nu este unul dintre saloanele acelea luxoase la care doamna Petru visează cu ochii deschiși atunci când își face plimbarea de seară. Ce i-o fi trebuit să meargă de colo-colo prin oraș...
Un zgomot șuierător străbătu aerul peste zidurile cetății Chandax și se termină cu un trosnet de oase frânte și cu pocnetul unei cutii care se sparse în zeci de bucăți de lemn și fier. Printre resturi se găsea un papirus cu sigiliul generalului Nikephoros Phokas....
În halat de casă elegant, din mătase sangria, cu blânde irizări de mov-lavandă, cu ochelari căzuți pe nas și puțin descentrați, Profesorul stă aplecat peste masa de lucru, scrie ceva indescifrabil, pare că face calcule care nu vor să-l asculte. Absorbit și puțin...
Domnul Ionescu se visează, tot mai des, cal. În vis, îi apar, noapte de noapte, Făt-Frumos, grajdul împărătesc, cursele nebuneşti peste munţi şi văi, figura rece a potcovarului, iepele falnice şi mânjii jucăuşi zburdând pe tărâmul natal plin cu căpițe de fân. – Iată,...
Polițistul local responsabil de zonă e prieten cu noi pe Facebook. De data asta a venit în calitate oficială, să investigheze vandalizarea Alimentării – concret, spargerea unui geam cu o piatră aruncată dibaci. Nimeni nu știa cine îl chemase. Are un nas special, un...
A trecut foarte mult de când nu ne-am mai văzut, poate o veșnicie. Eu număr clipele ca pe veșnicii, de ce nu? Așa mi se pare că trăiesc eternitatea. Ei bine, dacă ar fi să stăm la aceeași masă, pe același vapor restaurant și să bem vin alb sârbesc, să ne privim în...
Nu voiam să-mi ridic ochii spre privirea ei. Nu din remușcare sau rușine, nu greșisem cu nimic, din frică. Știam că urma să-i văd fața furioasă și privirea fixă, mă îngrozea chipul ei schimonosit de sentimente prea complicate pentru experiența unui copil. Nu greșisem...
Albert (Alby) Azi pereții Alimentarei transpiră miros de vară, aromă amestecată de legume bine coapte și mirodenii, iar neonul bâzâie ca o muscă bătrână care n-are liniște. E de serviciu Alby, fiindcă Elena e în concediu, iar Vânzătoarea cea veche e virusată. Alby e...
(fragment de roman) Am făcut cum a cerut. Ferchezuit ca pentru nuntă, căci nici la mama acasă nu avusesem veștminte așa pricopsite, m-am alăturat familiei și am purces spre biserică. O comunitate mică, liniștită. În ziua de sărbătoare, sătenii, mari sau mici, lăsau...
Picuri de cristal căzând, lovind cu sunete delicate, tremurătoare, podeaua de bronz: clavecinul se istovea zadarnic, pierdut în atotputernicia orchestrei. Primii stropi de ploaie ai „Toamnei“ lui Vivaldi, ultimele lacrimi ale celor care nu mai aveau ce pierde… Am...
Stau în fața vitrinei prăfuite din casa părinților mei, degetele mele alunecă pe sticla rece, desenând contururi care dispar imediat. În spatele ei sunt umbrele unor vremuri pe care le port în suflet. Obiectele vechi îmi privesc tristețea cu tăcerea lor de sticlă și...
La începutul clasei întâi, învățătoarea mă așezase în prima bancă, unde nu am avut decât vecini vremelnici. Până la Claudiu, care stătea cu mine de două săptămâni – un adevărat record! N-auzise că sunt o ciudată? Poate nu-i păsa, ori poate era şi el altfel decât...
În vara lui 1966 aveam şapte ani şi, în vacanţa mare petrecută în satul bunicii – unde altundeva? –, descoperisem nişte creaturi minunate: câinii de stână. Odată acceptată de fiarele cele miţoase, mă înfiinţam în bătătura ciobanului odată cu primii zori, cu buzunarele...
Sunt procuror de mulţi ani, dar nici până azi nu ştiu dacă trebuie să fiu mulţumit de alegerea făcută sau dacă ar fi trebuit să fug de la început, de această profesie. Cei mai mulţi compară avantajele traiului asigurat cu uzura intelectuală specifică muncii. Dar eu...
Acum avea Corpus Stellatum, avea manuscrisul. Ca prin minune, scăpase din ghearele Inchiziției. Vechea carte era aproape îngropată într-una din criptele abației. O parte din pagini erau rupte, altele fuseseră restaurate cu multă grijă, dar acum le mânca mucegaiul....