Irefutabil Poate că era nevoie de prăbușire de maci, În subteran de amar Ca să concepi a lui Icar aripă smulsă. Și nici așa, scara nu înălța... Cobora alte lumini, Topea întrebarea ce n-a fost pusă. Indiferența, aristocratic se zbura, Inocentă. Pelinul curta...
uneori și tălpile orbesc când am început să văd mai bine cu tălpile decât cu ochii am luat obiceiul să port pantofi fără tocuri și să-mi iau bărbați mici care priveau în jos acolo de la nivelul solului pretențiile erau mai scunde când ploua se făcea noroi...
Locul tainic Știu că e aici în inimă, în splină, în plămâni, câteodată doarme în creier. Nu se mișcă, nu vorbește, se ascunde ca o umbră. Ia culoarea colțului de ficat dacă trebuie, ca un cameleon visceral. Nu vrea s-o prind, nu vrea s-o simt, iar eu mă prefac...
(Ce iunie, Doamne, ne trece prin suflet!...) Au trecut o sută treizeci și cinci de ani – 15 iunie 1889 – de la trecerea în eternitate a celui mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc (opina George Călinescu), Domnul Mihai...
Poezie second hand Când eram mic visam să mă fac îmblânzitor de zmeie în timp ce zburam pe un Pegas ruginit o bicicletă la mâna a doua Când eram adolescent scriam pe cioburi de hârtie în cabina în care ţineau închis telefonul să nu fugă conversaţiile subversive...
improvizații și nesupunere se făcea că mă aflam în coincidență de dragoste, obligată să alerg de vreme sălbatică în locul ei pe câmp, învîrtind pe degete inele despre care nu-mi mai aminteam când și cum mi le-a pus… și, fără să mai aștept forme...
HIC SUNT LEONES Dincolo de cel care credeți că sunt, cineva, demult, a notat, cu mâna tremurândă: „hic sunt leones”. Avertismentul acesta m-a lăsat neexplorat în profunzime, iar ceilalți care-au avut totuși curajul să încerce au tot făcut adăugiri: „hic...
Vară cuvintele ȋmi miros a vară s-au dezbrăcat de silabe pe marginea poeziei şi s-au aruncat ȋn valurile ei copii ȋnnebuniţi de răcoarea ei e vară şi am ȋnceput să-mi trimit la plajă şi gȃndurile revenirea la doi marea problemă a lui unu este...
Etichete Nu e de ajuns să-mprospătezi contextul cu astrograme trucate, inima își caută esența în respirația fiecărei litere, în tiparul fiecărui nume, în notele de subsol încrustate pe cord deschis. Cel care vine din întuneric te va amăgi cu ritualuri...
SONET XLIII Când codrul tace, să nu plângi. El tace gândurile tale Și țese printre rădăcini sinapsa unui ieri ce doare Pleca-va clipa și trăiește în emisfere viitoare Și va-nfrunzi dintr-un neant. Ranite palme, ramuri goale. Când codrul plânge, să nu taci....
orașul cu plete lungi îmi aduc aminte că trebuia să aduc binele înapoi pentru că de-aia mă plateau toți îmi dădeau bani munți de bani și mă împingeau fără milă să plec am ajuns undeva într-un capăt de stradă care ofta neumblată ferestrele încremeniseră crăpate...
poem de dimineață stau pe o bancă veche cu o singură scândură și mă uit la măturătorii care încarcă mașina de gunoi de s-ar găsi cineva să curețe sufletul s-arunce tot ce fermentează să rămână curat ca un poem al darurilor de borges tot mai multe fețe...
1 Ceva așa ca un dumnezeu ți se va termina carnea, singura acțiune comună fervoarea rutinei nu are de-a face cu tine nici genunchii în voce joasă fața bucuriei consolandu-te aridă și tu așteptând primăvara într- o intimitate injustă cu inocența prosperitatea luminii...
Gara de Nord Îţi vând un poem Şi două sonete Să-mi dai parale Să merg la fete La Gara de Nord Unde oamenii pleacă Unde oamenii vin Papagali de hârtie Ghicesc nenorocul În cele ce-au fost Şi-n ce va să vie Şi lumea se pleacă Şi scoate suspin La gara de...
**** Îmi place să cred că toți oamenii au contur. Oamenii mei au. Ca-n desene animate. Îmi place să cred că atunci când ești pe de-a-ntregul Lângă tine Când te scurgi din și printre degete Coloana vertebrală se frânge Sub greutatea ta Conturul se-ntoarce pe dos Se...
Lumea de astăzi este un Titanic în derivă, iar noi ne călcăm în picioare, unii pe alții, pentru cabine de lux. * Ultima licitație s-a încheiat. Condiția umană a pierdut Livada cu vișini. * În privința proștilor, natura este vinovată de două ori. Întâi, că i-a creat....