Selectează o Pagină

Aripi de ceară

Aripi de ceară de Rodica Bretin Alix s-a uitat la mine, apoi la cerul senin, plin cu stele. Era noapte şi, de pe stâcile-promontoriu, insula părea o corabie navigând spre larg. – Arată-mi! Am întins mâinile spre ea, cu degetele desfăcute, de parcă împingeam o barieră...

Un pas în plus

Un pas în plus de Robert Gion Gata. Mă opresc aici. N-are niciun rost să merg mai departe. Nu mă mai țin puterile. Îmi ard ochii, capul îmi bubuie, membrele-mi zvâcnesc, am impresia că toți mușchii înoată în corp purtați de torentele sângelui amestecat și împins de...