Glamour (fragmente)

capcana arcuită

coapsa ta e o capcană.
indiferentă la cuvinte
stă arcuită inutil – mâner de care atârnă degete
arcuite și ele,

semne de întrebări albe cu ojă sidef.
noaptea cad în greșeli de bună voie, repetat,
cu inocență și cu bătaie lungă,
ca o formă neagră de perversiune.
nu știu dacă să intru în magazinul cu haine pentru bărbați
în care mă aștepți
să mergem amândoi printre manechine,
să găsim cortul de la raionul de vânătoare
și să ne facem de cap
printre zecile de ochi pictați pe fețele
de mucava.
aș putea să cred că joc într-un film
de groază
și că mă îmbrățișează ruina.
aș putea să fiu indiferentă
și să crezi că sunt o stricată,
dar și indiferența e o formă de dragoste.
totul va fi așadar insuportabil de subiectiv
și îngrozitor de fierbinte.

tranziție spre neant

ca pe o rană de diabetic care nu se mai închide
îmi trag trupul sângerând la malul mării
să privesc fără rost apa.
nu mă doare,
mă scurg de viață.
nu mă scald
să nu murdăresc apa.
în șlapi, în pantaloni scurți,
stau în nisip până apune soarele,
sperând că o să mă topească,
că o să-mi treacă trupul în cenușă.
lumea asta care mă vrea altfel
nu mă vede
nu mă vede când tac ca un câine bătrân,
când simt neputința

ce mă năpădește și mă strânge de gât.
mă arată cu degetul dacă mă zbat

pot să fiu o știre
și să fac rating.
aștept să trec cu rănile în neant,
voi scăpa de real
și de incompletitudine.

când tu nu ești

despletesc iepurii din ceața deasă

ca marmelada,

adorm pe pământul călduț,

nu văd nimic,

doar aud,

aștept pași,

dar numai sunetul de rugină

scârțâie

pe pleoape.

Din volumul Glamour