Vulpea deșertului
Folosind porecla unuia dintre cei mai inteligenți, vicleni și eficienți militari, din al doilea război mondial, cred că nu greșim, cu toate că mintea[1] umană nu prea suferă comparații.
Potrivit literaturii spirituale sikh, lumea nu este gestionată direct de stăpânul său suprem, denumit Radha Swami = Domnul sufletului (Dumnezeu, pentru creștini), ci de îngerul său preferat sau zeița preferată, Kali (Diavol, pentru creștini), care excelează în împletirea și despletirea celor mai murdare treburi, de care lumea în care trăim noi este arhiplină.
Să-i dăm acesteia, deci, cuvântul…
***
Da, fraierilor, eu vă duc de nas pe toți, chiar dacă voi credeți în bazaconiile cu liberul arbitru.
După Șefu’ Mare, liberul arbitru există; cam cât să vă detașați, chipurile, de minciunile mele drăguțe, interesante și să urmați Calea Adevărului, despre care Isus a spus că e îngustă ca lama unei săbii, în timp ce calea distracției e mare și lată – unde se bulucesc toți oamenii deștepți, chiar dacă în registrul datoriilor, li se vor mai aduna ceva karme de plată. Și ce dacă?! Nu vedeți, în lumea unde trăim, că cele mai bogate țări au cele mai babane datorii? Iar cei care o fac pe deștepții, vor păți precum România, după ce a achitat întreaga datorie externă, la final de dictatură.
Or să dea năvală – rușii, nemții, chinezii, americanii – să ne facă ce scrie și în cartea Confesiunile unui asasin economic, de John Perkins. Nu din răutate gratuită, ci ca să învățăm meserie pe propria piele, să ne apărăm, să-i izgonim și să-i înfundăm pe alții, ulterior, după care sigur ne vom îmbogăți și noi.
Cele mai deștepte comparații acordate mie, care mi-au plăcut nespus, a fost porecla dată de soldații englezi generalului aceluia neamț, foarte priceput în ale războiului, și aia că sunt un avion de vânătoare ultramodern condus, cu duhul blândeții, de pămpălăul de suflet.
Pentru acesta, toate bogățiile lumii, la care jinduiesc oamenii vestiți, sunt … deșertăciuni! Auzi la el! Păi, dacă aurul, diamantele, banii, palatele, bordelurile, carnea de porc, alcoolul, sexul, drogurile, războiul și alte bunătățuri sunt deșertăciuni, pentru ce mai trăiește individul pe lumea aceasta?! După el, omul ar trebui să-și mortifice simțurle, să nu mănânce carne și ouă, să nu bea decât apă chioară, să nu mintă chiar de loc și să mediteze tot timpul, la cele sfinte, în speranța că Marele Șef o să-l ia la el într-un final. Cum să nu, Doamne! Să se plictisească bine-bine pe acolo, pe sus, de atâta dulce și liniște și pace și plictiseală și armonie! Decât așa viață, mai bine lipsă!
Pe mine, nu mă poate duce nimeni cu preșul dacă sunt trează.
Aburii alcoolului mă fac fericită, cam uit limita, însă rareori au murit oameni abuzând de această plăcere. Cele mai frumoase amintiri, din viața oricărui individ, sunt chefurile cu alcool.
Monotonia vieții mă ucide.
Nu sunt atât de tâmpită încât să-l contest pe Isus, dar nici domnia sa n-a fost chiar ușă de biserică.
Magdalena, i-a fost amantă, preacurveau exact cum obișnuiesc să facă toți amanții, motiv pentru care ceilalți ucenici, bărbați misogini tâmpiți cu toții, o urau nespus; convinși că era o greșeală, scuzabilă, a Învățătorului, abia așteptând momentul, să-i poată face vânt din cercul lor.
Ioan Botezătorul îi era văr de mamă, sfânt cu nimic mai prejos ca el, dar popii săi de mai târziu nu l-au vrut, ca să țină gogorița religiei dogmatice, cum că nu exstă decât un singur fiu al lui Dumnezeu.
Salomeea, curvulița care i-a cerut capul pe o tipsie – zic bârfele beton – era o mare admiratoare a lui Isus, deci cam miroase a concurență neloială. Iar în anii ce nu ies la socoteala, din adolescența lui, n-a fost în nici o pustie, ci în Punjab, India, unde a învățat meserie. În ceea ce privește atitudinea lui față de propria familie – e destul să cităm din Noul Testament. Te cheamă mama ta!, cică i-a zis odată cineva din suită. La care dumnealui a sărit ca ars: Nu am mamă, nu am tată, nu am frați, nu am surori… bla-bla… bla-bla… Urât și trist.
Adicătelea, Isus se sacrifica pentru întreaga lume, dar familia care-l crescuse nu făcea doi bani?! Mai mare rușinea! I-aș fi spus eu vreo două, cât era dânsul de Isus, dacă eram de față!
În ceea ce-l privește pe Iuda, pe care proștii l-au blestemat de zor, sute de ani, că l-a vândut pre Domnul său, era de fapt cel mai deștept.
Fiul Domnului nu putea fi un găgăuță pe care să-l ducă de nas un biet păcătos, nu ține figura că n-a știut nici cu spatele ce se făcea. Dimpotrivă, Iuda a făcut ce-a făcut din ordinul lui Isus, azi toți oamenii mai destupați sunt de acord cu aceasta. Că a fost greu, nu încape nici o îndoială. În pofida ordinului, bietul Iuda n-a rezistat psihic și s-a spânzurat, deși nu se cădea.
Nu sunt idioată să nu recunosc importanța maeștrilor din Punjab, pe linia Guru Nanak[2]. Sunt cei mai nemiloși cu mine, dar se mai poate trăi pe lângă ei. Magnetul învățăturii lor atrage doar o minoritate de oameni, majoritatea rămân cu mine, pe calea cea lată, a petrecerlor, desfrâului și chefurilor cu alcool. Si pe aici am descoperit unele mici imperfecțiuni. Respectatul și vestitul Hazur Maharaj[3] dorea să-și lase succesiunea numai și numai în mâinile celui mai iubit nepoțel, Charan Singh, pe când acesta era un mucos, de nici 32 de ani. De bună seama că niște “sfinți nenorociți” s-au opus, pe motiv că evident și-o luase în cap, așa că succesorul dorit a mai avut de așteptat 3 ani până să-i vină rândul. Acestea sunt fleacuri la urma-urmelor…
– … Bine, bine, dragă, eu, pămpălăul de suflet, te întreb acum, prea-strălucită minte!…
– Zi-mi, sincer, minte neroadă, cum mă cerți când fac planuri aiurea…
– …Hai, hai… lasă… dacă un bărbat, în care ești întrupată să zicem, ar avea cel puțin 33 copii, cu cel puțin 33 femei diferite, fiind deja miliardar, proprietar de case, mașini, ca un sportiv român vestit, care la aniversarea a 85 ani a recunoscut că, daca ar fi s-o ia de la început, ar lăsa-o mai moale cu toate bogățiile… Deci, dacă plăcerile, bogățiile, minunățiile, grozăviile, s-ar dovedi exact pe gustul tău, cum și ce ar fi așa de grozav?!
– Absolut nimic, răspund eu acru; m-aș plictisi chiar a doua zi de toate. Vreau acasă! În Trikuti[4]. Iar tu – du-te învârtindu-te în Sach Khand[5]!
[1] Structura ființei umane după cultura sikh: suflet, minte, corp cauzal,corp astral, corp fizic
[2] Guru Nanak: sfânt fondator al religiei sikh, primul dintre gurușii din Amritsar, Punjab, India
[3] Hazur Maharaj Sawan Singh ji: guru al perioadei 1903 – 1948, la Amritsar
[4] Trikuti : sediul minții universale
[5] Sach Khand = adevăratul cămin : nivelul suprem al realizării lui Dumnezeu
