Un roman-jurnal: Printre valuri de Sergiu POPOVICI
Cu această nouă carte cvasi-marinăresc intitulată Printre valuri (Brașov, Editura Pastel, 2024), autorul brașovean Sergiu Popovici a ajuns la borna literară 17 și nu intenționează să arunce ancora.
Volumul este un mixaj interesant de jurnal intim, roman autobiografic, memorialistică, împănat și adăugit cu informații, uneori de-a valma, din tot felul de științe, fizică, în special, statistici de tot soiul, inclusiv din domeniul sportului, fotbal, în special, cugetări în versuri, plus tot felul de anexe enciclopedice.
Cumva, autorul se plictisește în a povesti ori istorisi ceva, în a merge pe un fir narativ până la capăt, trecând nonșalant la catapultarea, uneori enervantă, de informații din mai multe domenii, dorind să epateze, să devină un erudit. De asemenea, în această carte au fost inserate, adăugate tot felul de poze și fotografii color, cu fizicianul Stephen Hawking stând într-un scaun cu rotile, cu vila din Șchei a autorului, cu foști elevi (acum bătrâni) ai Colegiului „Andrei Șaguna” din Brașov aniversând nu știu câți ani de la absolvire ș.a.
Printre valuri îl are ca protagonist sau în rolul principal pe Sandu, de fapt, un alter ego al autorului ori un eu narativ/ povestitor, și care este înșurubat în povestire în mod cvasi-total pozitiv, narațiunea realizându-se la persoana a III-a singular, fiind heterodiegetică asemănător marelui general și om de stat Gaius Iulius Caesar din Comentarii de bello gallico (ca de exemplu: „Văzând acestea, Caesar a convocat consiliul și a chemat pe centurionii tuturor centuriilor, pe care i-a mustrat foarte aspru pentru faptul că s-au crezut îndreptățiți să cerceteze unde și în ce scop sunt duși și să-și spună părerea în legătură cu această chestiune”). La Sergiu Popovici avem fraze de genul: „Sandu nu prea credea în cele sfinte, în viața veșnică de apoi, în rai, sufletele nemuritoare […]. Acum se simțea tare singur Sandu”.
Pe lângă personajul principal, există o mulțime de personaje secundare, cum ar fi: inginerul Mircea Timișan, soția sa Nicoleta, inginera Dorina din Timișoara, doamna Elvira și concubinul ori țiitorul ei Vasile, o anume Elisabeta care nu absolvise nici măcar liceul, locuind în garsoniera unui bloc de nefamiliști și altele, toate gravitând în jurul lui Sandu, ca Terra/ Pământul în jurul Soarelui.
Eul narator este preocupat, dincolo de micile istorii și povești domestice ale acestui roman-jurnal (nu vom dezvălui intrigile acestuia), de marile și actualele probleme ale omenirii, aflate în pragul catastrofei, dacă nu chiar în drum spre extincție, de cultură și civilizație, de literatură și diverși scriitori (mai mult viața lor), de medicină și sănătate etc., de mari oameni de știință, printre care, în mod obsedant, fizicianul britanic Stephen Hawking, ajuns la un moment dat bolnav de scleroză, paralizat complet în ultimii ani, dar care a avut ceva noroc în viață deoarece i-au funcționat la capacitate maximă inima și mai ales creierul, inteligența epustuflantă, „săracul”, subliniază autorul, având trei neveste și trei copii. În acest caz ori sens, Sergiu Popovici prin vocea lui Sandu, subliniază că marii scriitori ai lumii ăsteia n-au rămas repetenți și nici măcar „corijenți”, nu la cele sfinte, ci la capitolul amorului, de la marele Einstein care își ademenea și câștiga iubitele cântând la vioară, fizicianul dublu nobelizat având două soții și un morman de amante și de metrese; ajungându-se la Ernest Hemingway, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, posesorul unui număr de patru neveste, pe care le-a iubit cu o înfierbântată, chiar vulcanică pasiune, fiecare pe rând, accentuându-se că totul ar pleca de la tropăitul hormonilor, care îți răscolesc și răvășesc mintea și sufletul, umplându-le cu dorințe și ispite după care oamenii se smintesc și tâmpesc de-a dreptul.
Eul povestaș Sandu admite orice trăsnăi, ca de pildă, cele ale controversatului inventator și miliardar Elon Musk sudafricano-canadiano-american, cu ideea acestuia că niște extratereștri ne-ar conduce de fapt, fiind deschis la orice ipoteză, însă, până la o demonstrație clară de lipsă de rațiune, de logică, de adevăr, chiar și existența raiului – iadului, a fantomelor care îi bântuie casa și nopțile lăsându-l speriat și nedumerit, trimise fiind de cineva, a viselor în care se desfășoară evenimentele pe spații ori în arealuri și zone în care el nu a fost aievea nicicând. Interesant spre fascinant este și crezul protagonistului Sandu, de tip pragmatic anglo-saxon, asemănător altui miliardar controversat, americanul Warren Buffett, potrivit căruia pentru a avea o viață îndestulată, trebuie mai întâi să-ți asiguri o pregătire maximală, apoi să ai pricepere în anumite profesii care să-ți aducă arhisuficiente pentru toate plăcerile dorite, pentru întemeierea unei familii care să nu aibă niciun fel de lipsuri materialo-financiare.
Trecând la un alt scriitor contemporan discutat în cartea Printre valuri, Michel Houellebecq, cel mai faimos autor francez, încă nenobelizat, eul romanesc Sandu nu a înțeles cum cel care a scris Particulele elementare și Supunere a fost distins cu Legiunea de Onoare din partea președintelui Franței, Emmanuel Macron, cînd cărțile sale „sunt infestate de o sexualitate atât de vulgară, peste orice limită de pudoare”.
Se remarcă apoi faptul, nu lipsit de importanță, că Sandu, deși pensionar, lucrează câte 5-6 ore pe zi ca verificator de proiecte instalații, în rest, citind, scriind, jucând „Free Cell” pe computer etc., el aducându-și totodată aminte, cum în anii 1950, oripilanta guvernare comunistă din România, de foarte tristă rememorare, la sfaturile antihristice ale marelui non-prieten de la Răsărit, ateista Uniune Sovietică, condusă de „împielițatul” de I.V. Stalin (ori Stalin al IV-lea, cum glumeam noi după moartea acestui tiran) a ucis aproximativ 1 milion de persoane din cele mai bine pregătite din punct de vedere intelectual pe motiv că nu au colaborat cu fostul regim politic al țării.
Cartea Printre valuri (al cărui titlu trimite și la „valurile vieții”) are și multe pasaje și faze triste, stenahorice, dureroase, chinuitoare și deprimant-deznădăjduite, la un moment dat și ca o concluzie, naratorul precizând că există trei metode prin care pacienții pot alege să treacă în eternitate, să sucombe etc.: 1) Sinuciderea asistată; 2) Eutanasia activă sau „uciderea din milă” și 3) Eutanasia pasivă (deconectarea de la aparatul de oxigen).
