Tablete
Banalul simplu
Învingătorul fără învinși e zgomotul pentru nimic, zgârâie taina tăcerii și șoapta reculegerii. Vin faliile lumii în laser, curge amiaza, cuibărește speranța nedriblând singurătate veșniciei. Uimit rotești ochii și cauți – ReaFly în potcoava lui U – norocul ce va fi fost să fie, când, spectaculos cădeai de pe podium, treapta de sus cea mai înaltă, anume acolo, triumfător pentru ei. Trec anii mosor, vindecă relaxarea înțelegerii brăzdate de ștanțe peste ștanțe, înfierând zădărnicia. Arunci privirea dincolo de loje, clivajul dezgheață, monștrii nu se mai întorc căci viața nu e atât în ce ni se arată cât, mai ales, în ce nu știm. Bucurii de serbări școlare te premiază, amintirea aduce rencensământul acasă, cu doamna învățătoare așezată la masa din sufrageria părintească, luminoasă, cu ai tăi alături de ea în prospețimea radiantă, înfierând timpuri gri.
Ploua
Emoție și evidență când evidența este lumină nepolizată, așa pământul ce ne îngroapă are sclipire în rațiune, ne vrea cuceritori…. Urmele noroaielor întotdeauna păstrează nectarul marilor întrebări. Orgoliul uneori te ridică iar vanitatea e goală dar orgoliul te și omoară dacă-l cultivi împărat. Când plouă nu închidem fereastra, mutăm jalonul, așa se usucă și rufele noastre iar noi înmuiem căldura în abur de robot de călcat, chiar vertical. Sunt arhaică, spunea secunda ce nu se eschiva știindu-și efemeritatea frumoasă, singură s-a umbrit în această coajă, construind constelații, risipind norii.Un bine evaluat psihologic devine un neadaptat, se îngroapă a doua zi de muncă căci a trișat testul, un altul, chiar reînviat, vine în viață de la întâlnirea cu moartea, sperând la fericire doar prin comoditate, ascunzându-se mecanic sub paravane de grile testate… urmându-și doar scopul, știe că puținul adevăr corodează, ca ploaia peste rugină, …când viața o poți convinge, măcar câțiva ani, …mai naște un prunc infrarealitatea… Venim în viață fără de panici, le creștem din alte lumi ale existenței, din straturi de lipsă de deschidere, ducând în vacuum tăceri fade, nerezolvate, în tristă perdea și spice mănunchi de zadar, convinși în faptă, fără regret… sau nu…
Predestinat
Oamenii au acțiuni automate dacă se simt atacați, argumentează în seară adolescența ce-și încarcă zborul spre noi meserii. Nu poți omite ce ai format, modelând împăcareanu poți topi zgura perdantă a iertării ce ieri era și mai redută. Savurezi felia de pizza, extrem de bună dar comandată la domiciliu ….din motive de suprapopulare eterogenă scrijelitoare în decibel. Reafli de la amiaza lui azi, poftele tale de libertate…Pui “X „de șotron pe o trăire ca să acopere acei zero de care nu scapi, căci ei, diplomații, pofticioși de vizibil, comerciali, lucrează în vânzări fără să fi vândut nimic, doar iluzii mai scapă și marketingul șchioapătă după demisia unului. Iar frumoșii sunt goi, seducători Adoniși plini de frustrări fără de ambreiaj, pozează pedalând golul, eroii cupriși.Nimeni te va salva, știai, este adevărul ce-l exersează în terapie viața doldora de pacienți anxioși. Tocmai de aceea Loganul e salvator… răbdător, incognito, afli comportamente, mult mai ușor, hidramat e avântul ce te strecoară spre departe…
