uneori și tălpile orbesc

2024, Poezie | 0 comentarii

uneori și tălpile orbesc

 

când am început să văd mai bine cu tălpile decât cu ochii

am luat obiceiul să port pantofi fără tocuri

și să-mi iau bărbați mici care priveau în jos

acolo de la nivelul solului pretențiile erau mai scunde

când ploua se făcea noroi

cămășile bărbaților se murdăreau dincolo de judecată

mâinile lor intrau la apă și se zgârceau

ca niște gheare de pasăre

fără văzduh ci doar miriște

și aceea arsă pe jumătate de boală

unde să mai agăți un lucru spălat ca să intre aerul prin porii lui

dacă era mereu nevoie să stai cu ochii strânși și atenți la cum crește iarba

cum pierd oamenii obiecte mici dar prețioase din buzunarele lor găunoase

suspendate puțin mai sus decât li se cuvenea

și decât punctual tău de vedere orb

așa că pantofii mei fără toc au început să se asorteze cu acele cămăși de miner

de purtat în ocnele minții

la grelele cazne ale neînțelegerii

de văzut nu vedeam nici eu mai bine

dar nici pantofi care să scurme pământul

și nici bărbați mai josnici de atât nu mi-aș fi luat

cu timpul orbecăind și eu și sărăcia și nesiguranța

l-am găsit pe singur

l-am luat acasă

i-am pus unica lui cămașă în băț

am declarat o republic într-o răpciugoasă verandă

de unde nu e nimic de văzut

dar nici nu se mai merită să te descalți

pentru a vedea mai bine decât oricine cum trece nefericirea prin lume

în haine bune în oameni nebuni la sfârșitul timpului

și a ideii de renunțare

câte dioptrii îți trebuie ca să vezi ratarea de înainte de a începe

să rupi gura pânzei cu un strigăt

și să aștepți al cui cap va încăpea în soarta urzită de viermii care odată erau de mătase

cai verzi și cioburi

 

gelozia a spart paharele

piatra ungerii e plină mereu de seu

îl păstram pentru vremuri întunecoase

să avem ceva din care să improvizăm o feștilă

mai știi când ai aprins

o lumânare

ca să nu uităm

că ne-a fost bine

apoi a venit devotamentul și a

curățat totul

cu un mop înmuiat în lapte

biscuiții de la aniversare s-au uscat ca niște sfinți sfrijiți

cine spune că iubirea nu-ți sparge dinții

și uneori ferestrele către mare

este ori stomatolog ori geamgiu

azi vom sărbători

pacea inimii

și ne vom asculta pe rând liniștea

dintr-o scrisoare cu doi sori

și adio scris pe patru pereți verzi

(cine vede cai

să nu-irupă

pasc și trec)

 

nu iubim potcoavele

singurătatea și libertatea sângerează când pășesc

dar nu ne cer nimic

vegetal

 

nu știu ce voi face mai departe

continui să mă trezesc devreme

și să mă culc târziu

între aceste două acțiuni

am libertatea pe care nu mi-am luat-o în serios niciodată

e libertatea verdelui de a fi verde

și a ploii să cadă când vine vremea

dar la fel de inconștient

apoi în totală lipsă de control

verdele trece în vârstele altor culori

care bucură oamenii

și ochii lor curioși

însă pomii poate au dureri

nu știm cum e la vegetale

abia dacă știm cum e la om

hai liberare

 

nu e târziu pentru libertate

dacă ai două mâini

și ceva din care poți improviza un catarg

scrie un poem de furtună

imaginează-ți că toate acele furnici

au pierdut ce au avut

un mușuroi

o cetate de monștri harnici

à propos ai avut vreodată puterea să privești chipul unei furnici la microscop?

admite că dacă ai fi privit cu un instrument optic necunoscut

ai putea avea și tu un chip de soldat care robotește inutil

într-un mușuroi mai mare și mai dezorganizat

acum ia bobul acesta de nimic

rostogolește-l până la un loc orice loc

e mai bun decât niciun loc

înfige într-un par un steag din cămașa ta plină de sudoare

și învârte vântul după cum vrei

hai liberare

căderea sângelui

 

aici nimănui nu-i mai este dor

stâlpii de piatră au înflorit nemișcare

păsările blânde au o boltă a lor

unde nu bate uliul cu privirea lui iute tăioasă

și cu două rânduri de muchii ascuțite

în pridvorul vecerniei

se roagă o muceniță care oftează

înnădind funia lumii cu funia cerului

toate boabele sângerate cad cu mult mai jos

ca doar duhul încredințării să afle ce era spus

Luminița Potîrniche

născută 22.06.1962, Galați

 

debut publicistic, februarie 1980

membră a Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași

 

Premii mai importante:

  • Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, Dragosloveni, 1982
  • Premiul Convorbiri literare, Festivalul Labiș, 1984
  • Premiul 3 la Festivalul de creație Tudor Arghezi,Tg.Jiu,1983
  • Premiul Revistei Dunărea de Jos, 2018, pentru volumul Războiul de marți, editura Vinea
  • Premiul Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galați, 2022, pentru volumul Piața de păsări, editura Detectiv Literar

 

Cărți publicate:

  • Dumitru Chicuș 30, Vinea, 2015, poezie
  • Bu-hu-hu din noaptea iubirilor moarte, Vinea, 2016, poezie
  • O poveste visată din două unghiuri diferite, Eikon, 2016, poezie
  • Despre zboruri căzând, Grinta, 2017, poezie
  • Războiul de marți, Vinea, 2018, poezie
  • Dumitru Chicuș 30, ediția a doua, Vinea, 2019, poezie
  • Bu-hu-hu din noaptea iubirilor moarte, ediția a doua, Vinea, 2019, poezie
  • Tanti Clara, madam Sand și alte câteva femei, Detectiv Literar, 2020, proză
  • Piața de păsări, Detectiv Literar, 2021, proză
  • Pasărea care a căzut pe masă, Sfântul Ierarh Nicolae, 2022, poezie
  • Nu lăsa ziua nescrisă, InfoRapArt, 2022, proză
  • Apa nu avea nicio ușă, Tracus Arte, 2023, poezie

Autor