Irefutabil

2024, Poezie | 0 comentarii

Irefutabil

 

Poate că era nevoie de prăbușire de maci,

În subteran de amar

Ca să concepi a lui Icar aripă smulsă.

Și nici așa, scara nu înălța…

Cobora alte lumini,

Topea întrebarea ce n-a fost pusă.

Indiferența, aristocratic se zbura,

Inocentă.

Pelinul curta algebric,

Ridicând ceața adâncă.

Uni-vers

 

Casant e valul

Dorul se zboară,

Taine descojesc cerul

Curge seninul magnetic

Spre reținut.

Sentimentală este lumina

Și răsăritul,

În fiecare dimineață sădită,

La fereastra mea

Aleargă licornii

Evadând nesfârșitul.

Promit

 

Am să înham cai libertăților

Am să luminez o lumină

În libelule cu coamă de gânduri

Peste scepticismul din zâmbetul tău.

Jarul nenins,

Aleargă mânzul la uger,

Ca și copilul la mare.

Azi

 

Avuabilă taină,

Promisiunea vieții pe pernă

Alături de făgăduința umbrei.

Răsare un mâine după apoi,

Miroase a cer în tămâie

Iubim acel ieri.

Acumularea luminii

În norul halucinantei tăceri,

Suspendă sloturi de aer,

Căușe te cer.

Magifiere

 

Pârjolim stele,

Aprindem în nectar ceruri.

Nisipuri îmbrățișând reci oceane

Topesc galere fără de frână.

Murmur

 

Lumina, din lacrimi s-adapă.

Te stinge-n cuprinsuri

Dezvelire de corduri, flașnetă.

Cu pâlnia întoarsă de ziduri

Prelinse porniri din adâncuri,

Învață sâmburii

Rodirea pământului.

Capricii

 

Gradienți insuficienți pentru soare, suntem.

Meridionale rafale

Respiră o briză de dună,

Minutarul sepalei

Topește banchiza.

Axioma fericirii

 

Aurim colburi

Conving pulberi alte potcoave

Aleargă mânjii în roiuri de clipe.

Avem puterea plăcere,

Singurătatea-i răsfăț

Complicitatea, săgeata de preț a uitării.

Anotimpuri

 

Scâncete de verde, aglutinate,

Pleacă în reculegere,

Să îngenunche tulpina, arsă în dor.

Anarhia crudului coagulează zaharisind clape,

Culegem ivoarul în clipe de crin.

Sacralitate

 

Fumegă zorii

tămâii nerostite în stingeri.

Aprind clipe.

Scufundă vise plăpânde,

Incandescențe nocturne.

Aidoma curg hiperbolice,

Arzând ziua din toate

Cartografiind răsărituri

În flamuri de șoapte.

Răvășire

 

Un miez de noapte pornește vârtejul

Diamantat

suflă cărămizi în catarge.

Adulmecă o corabie depărtarea,

Vaier nestins în prăpastie.

Tactil, spre

Centrul Pământului.

Apostolică

 

Zemoasă înfrunzire

în noaptea adâncă

Îndeamnă cerurile la deschidere,

Crucea e poartă.

Se ofilesc strigoii în umbre, abia pâlpâite,

Cutremură veștejirea bumbacul de seară.

Cântă copiii

Deschid porii pământului.

Adăpost

 

Libertatea e partea divină din noi

Interceptăm în fine tandrețuri marea în dor.

Armături de crucișătoare ne suntem

Învolburând șoapte de val.

Deschidem cuiburi rândunicilor lumii

În recunoaștere de lumină.

Conjugare

 

Candelele lumii aprinse,

Nu pot resădi fiorului liniștea lui am.

Nu te mai avem,

Înfiora mierea traforând infinit în apusuri,

Zori de primăveri arse

Răspunsul cheamă,

Roind vulturi în cercuri.

Alintă-mă, cer pământean!

Autor