Irefutabil
Irefutabil
Poate că era nevoie de prăbușire de maci,
În subteran de amar
Ca să concepi a lui Icar aripă smulsă.
Și nici așa, scara nu înălța…
Cobora alte lumini,
Topea întrebarea ce n-a fost pusă.
Indiferența, aristocratic se zbura,
Inocentă.
Pelinul curta algebric,
Ridicând ceața adâncă.
Uni-vers
Casant e valul
Dorul se zboară,
Taine descojesc cerul
Curge seninul magnetic
Spre reținut.
Sentimentală este lumina
Și răsăritul,
În fiecare dimineață sădită,
La fereastra mea
Aleargă licornii
Evadând nesfârșitul.
Promit
Am să înham cai libertăților
Am să luminez o lumină
În libelule cu coamă de gânduri
Peste scepticismul din zâmbetul tău.
Jarul nenins,
Aleargă mânzul la uger,
Ca și copilul la mare.
Azi
Avuabilă taină,
Promisiunea vieții pe pernă
Alături de făgăduința umbrei.
Răsare un mâine după apoi,
Miroase a cer în tămâie
Iubim acel ieri.
Acumularea luminii
În norul halucinantei tăceri,
Suspendă sloturi de aer,
Căușe te cer.
Magifiere
Pârjolim stele,
Aprindem în nectar ceruri.
Nisipuri îmbrățișând reci oceane
Topesc galere fără de frână.
Murmur
Lumina, din lacrimi s-adapă.
Te stinge-n cuprinsuri
Dezvelire de corduri, flașnetă.
Cu pâlnia întoarsă de ziduri
Prelinse porniri din adâncuri,
Învață sâmburii
Rodirea pământului.
Capricii
Gradienți insuficienți pentru soare, suntem.
Meridionale rafale
Respiră o briză de dună,
Minutarul sepalei
Topește banchiza.
Axioma fericirii
Aurim colburi
Conving pulberi alte potcoave
Aleargă mânjii în roiuri de clipe.
Avem puterea plăcere,
Singurătatea-i răsfăț
Complicitatea, săgeata de preț a uitării.
Anotimpuri
Scâncete de verde, aglutinate,
Pleacă în reculegere,
Să îngenunche tulpina, arsă în dor.
Anarhia crudului coagulează zaharisind clape,
Culegem ivoarul în clipe de crin.
Sacralitate
Fumegă zorii
tămâii nerostite în stingeri.
Aprind clipe.
Scufundă vise plăpânde,
Incandescențe nocturne.
Aidoma curg hiperbolice,
Arzând ziua din toate
Cartografiind răsărituri
În flamuri de șoapte.
Răvășire
Un miez de noapte pornește vârtejul
Diamantat
suflă cărămizi în catarge.
Adulmecă o corabie depărtarea,
Vaier nestins în prăpastie.
Tactil, spre
Centrul Pământului.
Apostolică
Zemoasă înfrunzire
în noaptea adâncă
Îndeamnă cerurile la deschidere,
Crucea e poartă.
Se ofilesc strigoii în umbre, abia pâlpâite,
Cutremură veștejirea bumbacul de seară.
Cântă copiii
Deschid porii pământului.
Adăpost
Libertatea e partea divină din noi
Interceptăm în fine tandrețuri marea în dor.
Armături de crucișătoare ne suntem
Învolburând șoapte de val.
Deschidem cuiburi rândunicilor lumii
În recunoaștere de lumină.
Conjugare
Candelele lumii aprinse,
Nu pot resădi fiorului liniștea lui am.
Nu te mai avem,
Înfiora mierea traforând infinit în apusuri,
Zori de primăveri arse
Răspunsul cheamă,
Roind vulturi în cercuri.
Alintă-mă, cer pământean!
