Sub soarele polar – cronică

Cronica volumului Sub soarele polar de Romulus CIOFLEC

Genul numit literatura de călătorie sau mai nou “literatura de turism”, ori literatura turismului, deşi sună neliterar, include “literatura exterioară” sau mai pitoresc-plastic spus, “literatura în aer liber”, “literatura de explorare”, literatura de aventuri, scrieri despre natură, ghidurile de călătorie, precum şi povestiri despre călătorii în ţări străine.[1] Totodată, literatura de călătorie reprezintă notele, relatările sau impresiile unui călător, care conțin impresiile sale generale şi speciale, uneori amănunţite, despre călătorie, descrieri ale evenimentelor şi „observaţii de tot felul”[2] Literatura de călătorie urmăreşte să comunice informaţii despre ţinuturi nou descoperite sau despre cele puţin cunoscute cititorului; poate fi istoria unei călătorii imaginare prezentate ca una reală, dar importantă mai ales din punct de vedere al conținutului de idei şi literar, ca în poveştile de aventuri, utopii şi opere filosofice.[3] Subgenul jurnalelor de călătorie, relatărilor şi înregistrărilor directe ale experienţelor călătorului îşi are originea sau precursorul în antichitate, la Pausanias, un istoric şi geograf grec care a trăit în secolul al II-lea d.Hr., în vremea împăraţilor romani Hadrian, Antoninus Pius şi Marcus Aurelius şi de la care a rămas lucrarea Călătorie în Grecia, scrierile sale oferind informaţii inclusiv despre luptele lui Dromihete cu Lisimah precum şi multe alte detalii despre Grecia vremurilor sale[4], dar şi în cartea din 1786 a lui James Bosworth, Jurnalul unei călătorii în Hebride. De remarcat că studiul sistematic despre literatura de călătorie a apărut ca un domeniu legitim al cercetării ştiinţifice abia pe la mijlocul anilor 1990 cu propriile sale conferinţe, organizaţii, ziare şi publicaţii, monografii, antologii şi enciclopedii.

O carte aparținând literaturii de călătorie, dar și celei memorialistice, intitulată Sub soarele polar. Impresii și peripeții din voiajul unor salvați de la naufragiu de spărgătorul Krasin de Romulus Cioflec (1882-1955), a fost publicată în 2024 la apreciata Editura Eikon din București. Ea reprezintă ediția a doua, adnotată și corectată de autorul covăsnean, ce are la bază textul ediției I, apărut în 1930, ediție îngrijită de Luminița Cornea și Gabriela Corodeanu, născută Cioflec, fiica scriitorului, și cu o consistentă postfață de Luminița Cornea, neobosită și erudită cercetătoare a operei lui Cioflec. În plus, pe coperta a patra, volumul beneficiază de un scurt text semnat de cunoscutul și apreciatul critic literar Daniel Cristea-Enache, care consideră că avem de-a face cu o carte “pe cât de instructivă, pe atât de plăcută la lectură”, o carte scrisă cu “simț de observație, cu arta compoziției și totodată a detaliului relevant”, de către un cărturar ardelean, un adevărat savant, care a relatat pentru cititorul român călătoria sa în regiunea arctică din 1928. Daniel Cristea-Enache mai adaugă faptul că acribia Luminiței Cornea pune în valoare acest document cultural și anthropologic de prim ordin, oferind publicului de astăzi “ocazia de a călători împreună cu Romulus Cioflec la Polul Nord”.    

În execelnta postfață, istoricul și criticul literar Luminița Cornea precizează că după literatură, Romulus Cioflec (ce și-a exercitat toată viața profesia de dascăl) a mai avut un hobby, și anume călătoriile, autorul romanului Vârtejul aflându-se printre primii scriitori români (dacă nu chiar primul) care au călătorit cu avionul, într-o cursă regulată. Ea mai spune că între textele manuscrise descoperite în sertare uitate de vreme, fiica scriitorului, Gabriela Corodeanu, a descoperit o însemnare nefinalizată conținând mărtirisirea lui Cioflec despre călători sa “spre Pol”. Cu toate că a călătorit foasrte mult, “nu ambiția unor performanțe și recorduri în materie de turism”, l-a determinat pe Romulus Cioflec să pornească la un drum periculos „printre ghețuri plutitoare, cu frig și pustietate!”. Cel care a scris romanul Pe urmele destinului a străbătut multe dintre țările Europei, dar, lucru mai rar, el se numără printre puținii români, care, în vara anului 1928, au ajuns până aproape de Polul Nord, susține Luminița Cornea și, nu numai că a fost acolo, dar la puțin timp a scris memorialul de călătorie Sub soarele polar, prin care își ia “în tovărășie” cititorii-frați transmițându-le impresiile și peripețiile prin care trece. Prin ineditul temei, cartea devine, potrivit Luminiței Cornea, o “scriere singulară în cuprinsul literaturii române”, mai ales că primul explorator român al ghețurilor polare Emil Racoviță, care ajunge la Polul Sud, a scris relatări preponderent științifice, și nu literare, să spunem.

Așadar, în 1928, Romulus Cioflec, împreună cu soția, a reușit să plece din portul german Hamburg în regiunile arctice, cu vaporul Monte Cervantes, ce îmbarcase 1.680 de pasageri, „cam mult pentru un voiaj de turiști prin locuri necutreierate”, dar în total, pe vas se aflau cam 2.000 de persoane, dacă la numărul turiștilor se adăugaseră încă 300 de oameni câți număra echipajul, plus 2 piloți norvegieni, „oameni mai necesari decât echipajul obișnuit al transatlanticului”. Scriitorul-călător era entuziasmat de “o plutire așa de fericită și într-un cadru atât de romantic”, el observând atent și nuanțat noul univers, consideră Luminița Cornea, astfel, la Bergen, dorește să debarce între cei dintâi, lucuitorii orașului norvegian fiind „pescari cu pălării mari, unsuroase, ce unora le acoperă numai ceafa și le lasă dezgolită fruntea. Oameni în genere bine clădiți, tăcuți, ne urmăresc în tăcerea lor impasibili, știindu-ne dinainte rosturile și că din peștele loram putea lua cel mult imagini în Kodak-uri…” Romulus Cioflec descrie peisajele unice ale Norvegiei cu măiestria unui pictor, consideră Luminița Cornea, într-o “risipă de imagini și culoare”, descrierile fiind „copleșitoare”, iar autorul are meritul „a le nemuri în limba română”, în/ din acea perioadă, iulie 1928, oferind pagini cu o extraordinară valoare documentară: „s-ar putea să nu se găsească pășune destulă în vecinătatea orașului Tromsø pentru așa de mulți reni (câteva sute) pentru lunile de vilegiatură!”… 

Ajuns la Cercul polar, Cioflec notează ca un geograf profesionist: „Cercul polar: 66 grade, 32 de minute și 30 secunde latitudine nordică”, apoi însemnările aparțin scriitorului: „marea e calmă, adică oceanul! E calm, fiindcă suntem baricadați spre apus de peretele abrupt de stâncă al insulei Hestmandö evocând imaginea unui uriaș cavaler, a cărui mantie acoperă și calul”. Deși vaporul Monte Cervantes, cu care călătorește cel care a scris romanul Boierul era prezentat drept colosul nostru, pregătit pentru un asediu lung și văzut ca cetatea noastră plutitoare, la un moment dat marele vas este grav avariat datorat apariției ineluctabile a ghețarilor, căpitanul folosind fortăreața plutitoare pe post de… spărgător de gheață, manevrele lui neîndemânatice producând transatlanticului două avarii, acesta fiind aproape de a împărtăși soarta nefericită a Titanicului! În cele din urmă, a fost chemat în disperat ajutor spărgătorul de gheață rusesc, sau mai degrabă sovietic, Krasin, aflat în zonă, pentru remedierea periculoaselor fisuri ale lui Monte Cervantes, autorul român stând de vorbă cu membri ai echipajului rus, prin intermediul soției sale care „vorbea bine” limba lui Dostoievki și Tolstoi. Cu acest inedit prilej, Cioflec a formulat câteva concluzii de tip socio-cultural, astfel, oamenii ce formează echipajul rus sunt “lucrătorii de pe Krasin ai Rusiei noi, unii atât de tineri, încât n-au putut să apuce nici pe Țar, nici pe Dumnezeu – colaboratori detronați cam odată”. Urcând pe puntea spărgătorului de gheață, scriitorul din Araci notează ironic: „Iată-mă și în Rusia – fără viză sovietică și fără știrea Siguranței Generale”. În fine, după efortul susținut al celor de pe Krasin de a repara avariile de pe transatlatic, Monte Cervantes reușește să se întoarcă la Hamburg.

În condițiile societății românești în care a trăit, din perioada interbelică de o înflorire culturală fără precedent, o preocupare permanentă a scriitorului Romulus Cioflec a fost aceea ca „textul finit să fie impecabil”, afirmă criticul Luminița Cornea, care adaugă că „truda laborioasă, de atelier literar”, era dovedită ineluctabil de revenirea, în timpul când erea pensionar, asupra operelor sale, inclusiv asupra celor deja publicate. De asemenea, în opinia avizată a Luminiței Cornea, cartea Sub soarele polar. Impresii și peripeții din voiajul unor salvați de la naufragiu de spărgătorul Krasin cuprinde “pagini admirabile” care evidențiază un „observator rafinat al spectacolului naturii”. În legătură cu acest volum, istoricul și criticul literar, folcloristul, eseistul și poetul român, cercetător și editor al operei eminesciene, membru titular al Academiei Române, Perpessicius scria: „Interesantă prin evenimentul de mondială însemnătate la care a fost martor, călătoria d-lui Romulus Cioflec interesează mai ales prin tonul în care se desfășoară. Nu este călătorie fără rezultate, și aceea a dlui Romulus Cioflec, de sub soarele polar, aduce, oricând, informații suficiente. Nu informațiile de istoric și pasionat al amănuntelor enciclopedice din relațiunilor dlui N. Iorga, între călătoriile căruia se află și aceea, recentă, din Țările Scandinave, cât informații în subsidiar, și mai ales o mărturie desăvârșită de ce înseamnă un voiajor inamorat de peregrinare și deliciile ei”. Vocația de scriitor modern a lui Romulus Cioflec se dovedește a fi evidentă în volumul de literatură de călătorie și memorialistică Sub soarele polar, lucrare de referință în opera sa, subliniază judicios Luminița Cornea. Cartea oferă generos cititorului o lectură plăcută, reconfortantă, calmă, o călătorie în compania unui scriitor care, aflat în “tovărășia cititorilor”, n-a ținut să epateze sau să-l provoace pe lector la o aventură, ci a ținut să-l informeze, în același timp, să-l învețe să privească lumea cu discreție și cu multă curiozitate. Toate jurnalele de călătoriile ale lui Romulus Cioflec, punctează Luminița Cornea, reprezintă creații în care palpită viața sub semnul curiozității pline de inteligență și de bucuria cunoașterii, de iubire… Sunt lecturi captivante care nu se pot omite atunci când se studiază literatura română de călătorie, crede pe bună dreptate criticul și istoricul Luminița Cornea, completează profilul scriitorului Romulus Cioflec, fixându-i un “loc aparte în cadrul memorialelor de călătorie”. În concluzie, Luminița Cornea susține că este important ca talentul acestui mare amator de călătorii să nu se piardă în uitare.

[1]  J. A. Cuddon, The Penguin Dictionary of Literary Terms and Literary Theory, London, Penguin Books, 1999, p. 937.

[2]  Cf. “Travel Literature”, în The Free Dictionary by Farlex, The Gale Group, 2010, online.

[3]  Ibidem.

[4]  K. Arafat, Pausanias’ Greece: Ancient artists and Roman rulers, Cambridge, Cambridge University Press, 1996, online şi W. Hutton, Describing Greece: landscape and literature in the Periegesis of Pausanias, Cambridge, Cambridge University Press, 2005, online.