Sistemul filozofic al lui Lucian Blaga

2024, Articole | 0 comentarii

Lucian Blaga (1895 Lancrăm –1961 Cluj Napoca) a fost un important filozof, poet, dramaturg și diplomat român, considerat unul dintre cei mai remarcabili gânditori din cultura românească.

Blaga a fost un om polivalent, având contribuții semnificative în domenii variate. În cariera diplomatică a deținut funcții în Ministerul Afacerilor Străine înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, ca atașat cultural, subsecretar de stat, ministru plenipotențiar al României în Portugalia. După instaurarea regimului comunist în România, Blaga a fost înlăturat inclusiv de la catedră, lucrând apoi ca bibliograf și bibliotecar la filiala Cluj a Bibliotecii Academiei, al cărui membru era încă din 1937. Deși exclus în 1948 din Academie, este repus în drepturi în 1990.

A studiat teologia la Universitățile din Sibiu și Oradea, iar biolologia și filozofia la Viena, unde obține mai târziu și titlul de doctor în filozofie. Activează în Cercul Literar de la Sibiu și mai apoi predă filozofia culturii la Universitatea din Cluj, până în 1948 când este indepărtat din motive politice. Deși fusese nominalizat în 1956 la Premiul Nobel pentru literatură, la intervenția statului român este exclus de pe listă.

Operele sale reflectă o gândire profundă și o sensibilitate artistică remarcabilă. Este cunoscut atât pentru poezie, cât și pentru dramă și filozofie. Volumele sale de opere poetice sunt: „Poemele Luminii” (1919) „Pasii profetului” (1921) „În marea trecere” (1924) „Laudă Somnului” (1929) „La cumpăna apelor” (1933) „La curțile dorului” (1938) „Nebănuitele trepte” (1943). O serie de alte volume sunt publicate postum. În dramaturgie, lucrările sale includ mai multe piese de teatru. Ca prozator îl cunoaștem din editarea postumă a volumului autobiografic „Hronicul și cântecul vârstelor” (1965) și a romanului autobiografic „Luntrea lui Caron” (1990).

Activitatea sa literara este completată de o corespondență diversă și patru volume de aforisme. Efectuează traduceri, iar scrierile sale sunt traduse în mai multe limbi.

Amplitudinea și importanța moștenirii sale culturale a fost marginalizată în România comunistă. După Revoluția din 1989, operele lui Blaga au fost redescoperite și apreciate, fiind recunoscută contribuția sa la cultura românească. De altfel, marginalizarea din perioada comunistă i-a osândit opera filozofică – între timp devenită ușor desuetă sub unele aspecte minore – la un regretabil pseudoanonimat. Dacă s-ar fi bucurat de celebritatea meritată la momentul potrivit, ecoul produs în cultura românească ar fi reverberat cu o altă intensitate până în zilele noastre și dincolo de ele. Universitatea București este singura care are un curs dedicat filozofului, însă conceput mai degrabă ca un experiment de predare interactivă în stil american, decât ca un veritabil curs de studiu. Univesitatea din Sibiu, care îi poartă numele, nu are o facultate de filozofie.

Fiind singurul filozof român creator de sistem filozofic, merită amintită în cele ce urmează întreaga sa creație din acest domeniu, chiar și sub forma unei sumare treceri în revistă. A dezvoltat o filozofie originală și complexă, care a integrat influențe diverse, de la filozofia germană la misticismul românesc.

Eseuri

În perioada 1922-1948 scrie și publică eseuri filozofice de o mare valoare și profunzime, în ciuda faptului că cititorul contemporan le ocolește în lecturile sale. Altele au fost publicate postum.

Este important de reținut faptul că, deși unele eseuri sunt grupate în cele patru trilogii, conform testamentului său, sistemul filozofic creat de Blaga poate cuprinde într-o coerență unitară și celelalte eseuri: Filozofia stilului (1924), Fenomenul originar (1925), Fețele unui veac (1925), Daimonion (1926). Postum apar: Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea (1966), Zări și etape (1968), Isvoade (1972).

Pentru o apreciere corectă, trebuie precizat în legatură cu aceste lucrări, că fiecare eseu este în fapt un volum dens, între două și trei sute de pagini, de idei și analize detaliate și originale ale chestiunilor tratate. Suntem în prezența unei opere impunătoare aparținând unei personalități de o potență și o fecunditate greu de egalat, ce poate fi asemuită, respectând desigur paralelismul domeniilor literare, cu creația poetică a lui Mihai Eminescu.

Cultură și cunoaștere (1922)

În viziunea filozofului cele două componente nu sunt entități separate, ci sunt intrinsec legate, influențându-se reciproc într-un mod profund și complex. Cultura nu este doar o acumulare de cunoștințe, ci un lanț viu de tradiții, simboluri și valori care definesc identitatea unei comunități. Cultura acționează ca un depozit de cunoștințe, transmițând înțelesuri și semnificații de la o generație la alta.

Cunoașterea este un element esențial al culturii și, în același timp, un motor care îi conferă dinamism. Actul de cunoaștere contribuie la evoluția culturii, aducând noi perspective și provocări. Prin explorarea și înțelegerea continuă, cultura devine un mediu în care cunoașterea se împletește cu creativitatea și interpretarea individuală.

Un alt aspect al viziunii lui Blaga este legat tocmai de ideea „gândirii create”. Cultura și cunoașterea nu sunt doar produse statice, ci rezultatul unei gândiri active și creative. În acest sens, cultura și cunoașterea sunt generate într-un proces continuu de reflecție și reinterpretare a lumii.

Totuși, Blaga recunoaște și tensiunile dintre cele două componente. În încercarea de a reconcilia tradiția și inovația, el argumentează că cunoașterea trebuie să fie ancorată în rădăcinile culturii, iar cultura să fie deschisă la noi orizonturi de înțelegere.

Cultura și cunoașterea sunt în cele din urmă două forțe interdependente care își găsesc expresie în creativitatea umană. În esență, filozoful oferă o viziune amplă și profundă asupra modului în care aceste două elemente esențiale ale umanității se intersectează, influențându-se reciproc și contribuind la bogăția și diversitatea experienței umane.

Elogiul satului românesc (1936)

discurs de recepție la admiterea sa în Academia Română în 1937

Reprezintă o meditație profundă, într-un portret complex și plin de semnificații, asupra valorilor și trăsăturilor distinctive ale satului, punând în lumină aprecierea față de satul românesc, evidențiind elementele care definesc și îmbogățesc această componentă fundamentală a culturii noastre.

În inima eseului stă admirația lui Blaga pentru autenticitatea satului românesc în multiple dimensiuni, inclusiv cultural, social și spiritual. El vede în acest spațiu rural un loc unde timpul pare să-și fi încetinit cursul, păstrând vie tradiția și autenticitatea unei vieți ancorate în rădăcinile culturii românești. Satul devine astfel o comoară a tradițiilor și obiceiurilor strămoșești, un „muzeu viu” în care se păstrează esența spirituală a poporului. Un alt element esențial subliniat de Blaga este legătura strânsă dintre sat și natură. În mijlocul unor peisajele idilice satul românesc coexistă armonios cu mediul său natural. Aici, oamenii trăiesc în simbioză cu pământul și anotimpurile, iar natura devine parte integrantă a identității lor. Blaga subliniază relația strânsă a satului cu natura, descriind cum această legătură influențează viața cotidiană și mentalitatea oamenilor. (În general satul românesc este adesea asociat cu peisaje naturale pitorești).

Comunitatea solidară a satului este un alt aspect tratat. Prezintă comunitatea ca un organism viu în care fiecare individ contribuie la binele colectiv și are relații strânse cu ceilalți locuitori. În acest context, trăirile, bucuriile și tristețile sunt împărtășite, creând o rețea de interdependență și solidaritate. Evidențiază caracterul comunitar al satului, subliniind modul în care oamenii trăiesc și lucrează împreună, dezvoltând un sentiment puternic de solidaritate. Această comunitate strânsă este prezentată ca un aspect esențial al identității satului românesc.

Nu trece cu vederea nici dimensiunea spirituală a satului românesc. Credința profundă, ritualele tradiționale și simbolurile religioase dau profunzime vieții spirituale a comunității. Această legătură strânsă cu sacralitatea conferă satului românesc o aură de mister și adâncime spirituală. Aici se păstrează tradiții străvechi și autenticitatea unei vieți bazate pe valori fundamentale, ca sursă de bogăție culturală și spirituală. Dimensiunea spirituală a satului, include și aspecte legate de credințe, ritualuri religioase și relația oamenilor cu sacralitatea, dar și simbolurile culturale specifice, cum ar fi portul tradițional, arhitectura, meșteșugurile tradiționale și obiceiurile locale.

Eseul rămâne un imn al aprecierii față de rădăcinile autentice ale culturii românești. Prin cuvintele sale, Blaga celebrează satul nu doar ca o entitate geografică, ci ca o sursă vie de identitate culturală și spirituală, oglindind esența și tradițiile unui popor.

Experimentul și spiritul matematic (1969)

În lumina posibilei conexiuni dintre „Experiment” și „Spiritul Matematic”, Blaga poate fi văzut ca un filozof care explorează frontierele între cunoaștere și creativitate, între empirism și abstractizare.

„Experimentul” poate fi interpretat ca modalitatea prin care individul se apropie de realitate, încercând să înțeleagă și să descopere legile care guvernează lumea. Acest experiment nu este doar o cercetare empirică, ci și o explorare a conștiinței și a limitelor umane în ceea ce privește înțelegerea lumii înconjurătoare. Experimentul poate să includă și explorarea domeniilor non-materiale, a ideilor și a gândurilor abstracte.

„Spiritul Matematic” poate fi văzut ca o componentă esențială a procesului de experimentare. Matematica oferă un cadru abstract, dar riguros, pentru înțelegerea fenomenelor naturale și pentru exprimarea gândurilor și conceptelor. Spiritul Matematic aduce claritate și ordine în gândirea umană, permițând explorarea unor adevăruri universale. Autorul avertizează și asupra pericolelor unei abordări matematice exclusive, care ar putea să reducă complexitatea umană la formule și ecuații.

Experimentul și Spiritul Matematic pot fi privite ca două dimensiuni complementare ale explorării și înțelegerii lumii. Prima deschide porțile către experiența umană, iar cea de-a doua oferă cadrul conceptual necesar pentru înțelegerea și exprimarea acesteia. Această abordare complexă reflectă viziunea lui Blaga asupra interacțiunii dintre lumea concretă și universul abstract al gândirii matematice.

Încercări filozofice (1977)

Blaga nu a abordat filozofia doar ca pe o știință rigidă, ci și ca pe o călătorie subiectivă a spiritului uman. „Încercările filozofice” pot fi înțelese ca eforturi de a pătrunde misterele existenței umane, de a înțelege lumea și de a oferi răspunsuri la întrebările esențiale. O temă recurentă în gândirea lui Blaga este legată de relația dintre individ și cosmos, explorând felul în care cunoașterea și conștiința umană se raportează la dimensiunile vaste ale universului. Eseul reflectă încercarea de a găsi un echilibru între subiectivitate și obiectivitate. Abordează adesea dimensiunile metafizice ale existenței, încercând să pătrundă dincolo de aparențele lumii fizice și să exploreze realități mai profunde. În acest sens, „încercarea” filozofică poate fi interpretată ca expresie a unei căutări a transcendenței și a sensului ultim al existenței.

Filozofia nu se rezumă doar la analize teoretice, ci implică și o dimensiune poetică. Poetul din Blaga a influențat filosofia sa – și vice-versa – aducând o notă de frumusețe și expresie artistică în abordarea întrebărilor fundamentale ale vieții.

Eseul reflectă o călătorie intelectuală și spirituală, în care sunt explorate propriile limite, sunt puse întrebări dificile și se caută sens într-o lume vastă și misterioasă. Această abordare complexă și profundă caracterizează gândirea filozofică distinctivă a lui Blaga.

Trilogii

Cele trei trilogii, a patra rămânând în stadiul de proiect, încearcă o fundamentare filozofică sub mai multe aspecte a spiritualității românești și universale. Spațiul mioritic și analiza specificului cultural românesc reprezintă o contribuție semnificativă la înțelegerea identității culturale. Limba română ocupă un loc important în gândirea filozofului, fiind considerată nu doar un mijloc de comunicare, ci și o cale de acces la realitatea esențială a lumii.

Trilogia cunoașterii

Cele patru capitole ale lucrării însumează peste șase sute de pagini prin care Blaga explorează natura cunoașterii umane și relația dintre subiect și obiect, aducând în discuție întrebări fundamentale legate de conștiință și realitate. Contribuie la dezvoltarea unei perspective ample asupra condiției umane și a căutării cunoașterii în diferitele sale forme.

Conștiinta filozofică (1947)

Reprezintă o veritabilă introducere în filozofie, chiar și pentru cei neinițiați. Conceptul de „conștiință filozofică” este unul amplu și se referă la modul în care filozofia, în opoziție cu știința, abordează și explorează întrebările fundamentale legate de existență, cunoaștere, valoare și altele. Blaga și-a dezvoltat propria conștiință filozofică în operele sale, iar trilogiile reflectă preocupări adânci cu privire la natura și condiția umană. În aceste lucrări, Blaga a abordat subiecte precum evoluția cunoașterii, relația dintre cultură și identitate, semnificația artei, și multe altele.

Centrează gândirea asupra conștiinței nu doar ca un fenomen mental, ci și ca o realitate fundamentală care transcende sfera individuală. În viziunea sa, conștiința filozofică nu este doar o introspecție individuală, ci și o explorare a sensului și a semnificației existenței umane în ansamblu ­– aspectul cheie al acestor aprecieri filozofice este legătura dintre conștiință și metafizică. Abordează conștiința ca pe un instrument care poate atinge profunzimile metafizice ale realității, depășind granițele cunoașterii empirice. În acest sens, conștiința devine un mijloc de a accesa dimensiuni mai adânci ale existenței și de a ne conecta cu aspecte transcendentale.

O altă dimensiune a gândirii lui Blaga privind conștiința filozofică se referă la rolul acesteia în procesul creației și al interpretării lumii. El consideră că conștiința nu doar reflectă realitatea, ci contribuie activ la crearea și modelarea acesteia. Prin urmare, conștiința nu este doar o contemplare pasivă, ci și o formă de participare activă la actul creației.

Viziunea lui asupra conștiinței filozofice este una care depășește limitele simplului introspectivism și plasează conștiința într-un context mai larg, explorându-i conexiunile cu metafizica, creația și interpretarea lumii. Astfel conștiința devine un instrument prin care individul nu numai că înțelege, ci și contribuie la formarea realității.

Un aspect important al conștiinței filozofice a lui Lucian Blaga este sinergia dintre gândirea sa filozofică și creația artistică. A încercat să aducă împreună filozofia și poezia, considerând că acestea sunt două moduri complementare prin care omul își explorează și își exprimă conștiința și experiența.

Eonul dogmatic (inițial 1931)

A fost publicat pentru prima dată în 1931, fiind influențat de meditațiile filozofice și de evenimentele timpului său. Blaga explorează aici evoluția spirituală a umanității, de la stadiul religios primitiv, de la etapa dogmatică în care miturile și dogmele religioase au jucat un rol central în înțelegerea lumii și până la dezvoltarea filozofiei și științei. Este un timp al credinței, în care omul își găsește calea spre transcendență prin intermediul religiei. Printr-o gândire filozofică profundă și complexă, Blaga explorează transformările din conștiința umană, trecând de la perioada în care credința și dogmele dominau, la o etapă ulterioară caracterizată de scepticism și cercetare rațională. Aduce o perspectivă originală și profundă asupra dezvoltării gândirii umane, eseul constituindu-se într-un pilon important al filozofiei și culturii noastre.

Cunoașterea luciferică (inițial 1933)

Tratează un concept ce s-ar putea exprima și prin cunoaștere științifică, o cunoaștere ca o forță iluminatoare, un „luciferism” al conștiinței umane care urmărește să înțeleagă și să dezvăluie misterele lumii într-un mod eliberator. Misterul, pe care însăși condiția umană este destinată să-l lămurească, a jucat un rol important în scrierile filozofului și poetului, poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” fiind una de referință – un crez limpede, învelit în specificul versului blagian: unele minuni ale universului trebuie contemplate, admirate și respectate în mod pasiv, ferite e cunoașterea rațională ce ar distruge misterul care le învăluie și odată cu acesta farmecul lor. Cunoașterea luciferică pune în relație cunoașterea, conștiința și libertatea.

Cenzura transcendentă (inițial 1944)

Tocmai datorită potenței și curiozității umane, asimilată cu eliberarea interioară (asemănătoare cu simbolul lui Lucifer în mitologia occidentală) și cu o căutare a luminii ce răpune întunericul cunoașterii i se contrapune cenzura rațiunii, făcută de către „Marele Anomim”.

Blaga îl îndepărtează pe Marele Anonim de ideea de creator în sens de făuritor și îl urcă pe următorul nivel: îl extrage din toate arhetipurile de geneze cosmice și îl așează desupra lor, percepându-l ca un tot al existenței. Întrucât cunoașterea deplină ar aduce omul pe o poziție de egalitate cu Marele Anonim, fără a deține și înțelepciunea acestuia, omul ar amenința echilibrul existențial. De aceea Marele Anonim se îngrijește ca tocmai cunoașterea omului să fie limitată, cenzurată.

Trilogia Culturii

Trilogia Culturii este un alt pilon al filozofiei noastre și a contribuit semnificativ la conturarea gândirii culturale și spirituale în perioada interbelică, la înțelegerea relației dintre individ, cultură și creație artistică. Este caracterizată de o mare complexitate filozofică, combinând influențe din idealismul german, misticismul românesc și gândirea originală a lui Blaga, explorand evoluția spirituală a umanității, concentrându-se pe transformările culturale și intelectuale petrecute de-a lungul istoriei.

Orizont și stil (1934)

Lucrarea este esențială pentru înțelegerea evoluției gândirii filozofice și estetice a lui Lucian Blaga și pentru contextualizarea contribuțiilor sale la cultura românească.

În accepțiunea de „orizont” cultural Blaga examinează conceptul referindu-se la orizontul cultural al unei comunități sau perioade de timp. Acesta include modul în care o cultură percepe și interpretează lumea. Autorul investighează, de asemenea, și conceptul de „stil” privindu-l ca pe o expresie a individualității și sensibilității umane și individuale. Stilul este considerat un mod distinct de a interpreta și de a da formă realității. Integrează idei din filozofia germană, estetica românească și gândirea sa originală, pentru a dezvolta o viziune complexă asupra lumii și artei.

Spatiul Mioritic (1936)

Abordează teme legate de cultura și identitatea românească. Integrează elemente de estetică și filozofie culturală pentru a dezvolta o viziune comprehensivă asupra culturii și a spațiului românesc Apectul cheie este conceptul de „spațiu mioritic” – un termen inventat de Blaga pentru a descrie spațiul nostru mitic și cultural, care evocă o anumită percepție și sensibilitate specific românească. Analizează specificul cultural, accentuând tradiția, folclorul și relația cu pământul. Deși nu se referă direct la valori, aceste aspecte pot fi considerate, într-o anumită măsură, ca reprezentative pentru valorile unei comunități. Oferă în cele din urmă o perspectivă asupra valorilor și tradițiilor poporului român, evidențiind trăsăturile sale distinctive și diversele sale contribuții la civilizație.

Geneza metaforei și sensul culturii (1937)

Un eseu semnificativ în care autorul explorează profunzimea metaforei și accepțiunea sa culturală, un efort de a investiga originea și rolul metaforei în gândire. Lucrarea face parte din contribuțiile sale la filozofie și estetică. Blaga analizează metafora nu doar ca un instrument poetic, ci și ca un mijloc cognitiv fundamental, susținând că metafora joacă un rol esențial în procesul de înțelegere și interpretare a lumii. Examinează legătura dintre metaforă și cultura în care aceasta se dezvoltă. Metaforele sunt privite ca expresii ale sensibilității și percepției specifice unei culturi. Din alt unghi oferă o perspectivă profundă asupra esteticii și filozofiei culturale, evidențiind complexitatea relației dintre limbaj, gândire și cultură.

Trilogia valorilor

Parte esențială a operei filozofice a lui Blaga, Trilogia Valorilor a avut un impact durabil asupra filozofiei și literaturii noastre. Abordările interdisciplinare din conținutul ei, incluzând filozofia, știința, religia și arta, reflectă diversitatea intereselor și cunoștințelor autorului și preocupările sale legate de cunoaștere, spiritualitate și artă. Valorile sunt adesea subiect implicit sau explicit în opera lui Blaga.

Știință și creație (1935)

Explorează relația dintre știință și creație/creativitate, domenii aparent diferite și divergente ale cunoașterii, examinând modul în care se influențează reciproc și evidențiind interacțiunea complexă dintre rațiune și imaginație. Deși de naturi diferite, știința și creația artistică se completează sau se contrazic reciproc în căutarea adevărului și a semnificației. La rândul ei creația artistică – și nu doar cea științifică – influențează cultura percepută ca valoare universală. Oferă o perspectivă unică asupra modului în care cunoașterea științifică și creativitatea artistică sunt interconectate în evoluția culturală a societății.

Gândire magică și religie (1938)

Expresie a conexiunilor dintre diferite domenii ale experienței umane, abordează ideea de gândire magică și rolul acesteia în dezvoltarea spirituală a individului, în paralel cu discuții despre dimensiunea religioasă a existenței sale. Analizează diferențele și asemănările dintre gândirea magică și religie, precum și influențele acestora asupra conștiinței. Gândirea magică este disecată evidențiind credințele, practicile și percepțiile care au jucat un rol important în dezvoltarea umanității. Relația dintre gândirea magică și religie, modul în care aceste forme de conștiință influențează înțelegerea și interacțiunea oamenilor cu lumea lor. Sub aspectul credinței, privește religia ca pe o formă profundă de conștiință, care oferă semnificație și orientare acțiunilor noastre.

Artă și valoare (1939)

Tratează legătura dintre artă și valorile fundamentale ale existenței umane, precum frumusețea și sensul. Antamează discuții despre semnificația artei, impactul ei asupra percepției valorilor și rolul său în crearea unei perspective asupra lumii.

Explică interconexiunile dintre diferitele domenii ale vieții și culturii, având în centru valorile umane. Examinează natura artei și importanța ei în cadrul culturii, discutând despre relația dintre artă și valorile fundamentale ale existenței. Arta contribuie la definirea și exprimarea sensului și frumuseții în lume. Creația artistică conferă valoare și sens experienței.

Eseul încheie trilogia, oferind o concluzie despre explorarea complexă a legăturilor dintre știință, religie, gândire magică, artă și valori.

Trilogia cosmologică

Diferențialele divine (1940)

Suntem în prezența unei abordări complexe legate de divinitate și existență, dar și a relației dintre finit și infinit, încercând să sondeze limitele cunoașterii umane în fața misterului divin. Interacțiunea dintre divin și uman sugerează că există anumite diferențe fundamentale, dar totuși divine, care definesc și modelează existența umană. Acest concept de „diferențiale” poate fi interpretat ca fiind forțe sau aspecte subtile ale divinității, care se manifestă în lumea noastră. Diferențialele Divine ar putea sugera că, în ciuda diferențelor dintre sfera umană și cea divină, există o conexiune subtilă care transcende înțelegerea noastră obișnuită. Ar putea oferi, de asemenea, o perspectivă asupra dualității noastre, explorând cele mai înalte aspirații și cele mai adânci trăiri ale sufletului în fața divinului. Prin „diferențiale”” sunt relevate aspecte ale experienței care transcend existența tangibilă. Rămâne o operă deschisă interpretărilor multiple, provocând cititorii să reflecteze asupra relației cu divinul și să exploreze adâncimile înțelegerii lor despre existența umană.

Aspecte Antropologice (1948)

Deși amintește de mai multe teorii și studii, în cadrul acestui eseu Blaga nu se limitează la comentarea vastului material anterior, chiar dacă în paginile sale sunt amintite și adesea criticate lucrări ale unor filozofi, biologi, medici și naturaliști care au scris tema tratată. Conține idei despre conștiința colectivă și mitologie – aspecte care pot fi relevante pentru studiul antropologic al societăților umane, reflecții despre modul în care oamenii interacționează cu mediul lor, inclusiv cu natura și cu spațiul cultural, modului în care tradiția și schimbarea sunt percepute și trăite într-o cultură – subiecte care sunt, de asemenea, de interes în antropologie. Ritualuri sau simboluri culturale, aspecte care pot fi analizate dintr-o perspectivă antropologică. Este important modul în care este raportat omul la evoluția vieții, chiar dacă în răstimpul celor aproape șaptezeci de ani ce s-a scurs de la conceperea lucrării, lumea științifică s-a îmbogățit cu nenumărate descoperiri care au reorientat inclusiv gândirea filozofică și de care era imposibil a se ține cont la momentul respectiv. În fine, prin orientarea vădită către teoria evoluționistă, voit sau nevoit, Blaga se apropie și de valorile ideologic-științifice ale orânduirii ce tocmai căpăta putere și care punea omul pe cea mai înaltă treaptă a evoluției. Absolutizează capacitatea creatoare de artificial a omului.

Ființa istorică (publicat în 1977)

Conturează ideea că individul și comunitatea sunt intrinsec legate de trecut și că istoria are un impact profund asupra formării identității noastre. Omul nu este doar un rezultat al istoriei, ci și un creator activ al ei. Evenimentele istorice nu sunt simple constatări ale trecutului, ci individul, prin acțiunile și alegerile sale, contribuie la modelarea istoriei viitoare. Astfel, omul devine un agent activ în construirea propriei ființe istorice. Argumentează că oamenii împărtășesc o conștiință colectivă care leagă indivizii de o moștenire comună. Această conștiință colectivă este transmisă prin mituri, simboluri și tradiții, contribuind la formarea identității culturale și istorice. „Ființa Istorică” a lui Blaga nu este doar un concept abstract, precum la Hidegger, ci o realitate vie care pulsează în fiecare moment prezent. Individul se raportează la trecut și trăiește în prezent într-un mod care are consecințe asupra viitorului. Prin explorarea propriei ființe istorice, omul devine conștient de rădăcinile sale și de rolul său în marea poveste a omenirii. Aduce în prim-plan interacțiunea complexă dintre individ, comunitate și trecut. Prin înțelegerea și acceptarea acestei ființe istorice, omul poate găsi în sine puterea de a da sens prezentului și de a contribui la modelarea viitorului său și al societății sale.

Aforisme

Ar fi nedrept să încheiem această succintă și strict informativă prezentare fără a nota adevărul și precizia observațiilor ce răzbat din aforismele lui Lucian Blaga. Prin noutatea abordării și modalitatea de tratare, aforismul său filozofează în mod veritabil, însă nu dezvoltând enunțul, ci provocând gândirea. Pietre pentru templul meu (1919), Ferestre colorate, însemnări și fragmente (1926), Discobolul, aforisme și însemnări (1945), Elanul insulei, (editată postum în 1977). Aforismele sale rămân o sursă de inspirație pentru cei care își doresc să exploreze înțelepciunea și sensibilitatea poetică a marelui gânditor român.

Testament editorial

„Dacă s-ar întâmpla să nu mai ajung în situația de a-mi publica opera filozofică, doresc ca urmașii mei să se îngrijească de acest lucru. Cincisprezece volume alcătuiesc „sistemul” meu filozofic, pe care îl socotesc încheiat. Cele 15 volume sunt: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă, Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii, Artă și valoare, Despre gândirea magică, Religie și spirit, Știință și creație, Diferențiale divine, Despre conștiința filozofică, Aspecte antropologice, Experimentul și spiritul matematic (terminat prin 1953), Ființa istorică. Sistemul are o arhitectură trilogială. Dorința mea este ca toate aceste lucrări să apară în patru tomuri împărțite astfel:

Trilogia cunoașterii

  • Despre conștiința filozofică
  • Eonul dogmatic
  • Cunoașterea luciferică
  • Cenzura transcendentă

Supliment: Experimentul și spiritul matematic (manuscris)

 

Trilogia culturii

  • Orizont și stil
  • Spațiul mioritic
  • Geneza metaforei și sensul culturii

 

Trilogia valorilor

  • Știință și creație
  • Gândirea magică și religie
  • Despre gândirea magică
  • Religie și spirit
  • Artă și valoare

 

Trilogia cosmologică

  • Diferențielele divine
  • Aspecte antropologice (litografiate)
  • Ființa istorică (manuscris).”

 

Lucrări terminate, încă netipărite:

5 volume poezii originale (aproximativ 250 poezii)

1 volum traduceri din poezia engleză (40 de poezii)

4 volume proză literară (autobiografie romanțată) [adică Hronicul și romanul, n.n.]

3 volume aforisme (cam 2000)

1 volum – piesă de teatru (Anton Pan)

1 volum studii mărunte, conferință (Izvoade)

1 volum eseuri (revizuite): Zări și etape

1 volum: antologie de cântece populare

21 volume în total.”

Autor