Despre inteligența artificială
Nu vreau să caracterizez în niciun fel site-ul de educaţie Udemy, dar două vorbe trebuie totuşi spuse despre el. Cum singur îşi face reclamă, se poate caracteriza în felul următor: „teach the world online – share your knowledge, make money – reach students across the globe”[1]. Oferă într-adevăr educaţie şi/sau sprijin, e util şi probabil că foarte mulţi oameni au învăţat pe acolo, infinit de multe chestiuni, mai mult sau mai puţin aprofundate. Nu are o programă în sens clasic, ci oferă cursuri online, uneori interactive, bazate pe studiu individual și ceva materiale puse la dispoziție în aceeași manieră. Evident, este o afacere unde totul costă, însă pare o colaborare de tip win-win, preţurile fiind accesibile. Ei merg pe principiul că oceanul este compus din picături şi spun asta fără a critica nimic, pentru că „puţin de la cât mai mulţi” nu este decât o altă metodă de a produce profit. Dacă practica efectivă e corectă nu am nimic împotriva ei. Totuşi, ca orice afacere, vizează profitul și pentru asta ştie ce are de făcut. De aceea, m-am simțit dator să ridic un mic semn de atenție, nu relativ la Udemy, ci relativ la cum percepem ceea și el ne oferă.
În prezent are în ofertă un curs denumit „ChatGPT (etic) pentru muncă 2023!” Ne informează că folosind ChatGPT (CGPT) productivitatea va creşte exponenţial, ne vom îmbunătăţi abilitățile de scriere și vom economisi timp. Va fi util pentru sarcini obișnuite, cum ar fi compunerea de e-mailuri, scrierea rapoartelor, blogurilor, scripturilor de prezentare și multe altele. Ne va introduce în domenii ca depanarea codurilor, traducerea și rezumarea documentelor lungi, totul fără limite. Nu sunt necesare resurse în afara contravalorii cursului, care nu e mare, un calculator obişnuit şi conexiune la internet. Beneficiile sunt înşirate pe aproape două pagini şi nu le contest. Automatizare, gestiune, programare de toate felurile şi în toate domeniile, viteză, disponibilitate, consecvență, comoditate… numai avantaje. Pare să fie prea frumos ca să fie adevărat şi totuşi, este. Sunt total de acord cu utilizarea CGPT, numai că trebuie făcute câteva observaţii şi comentarii de care orice cursant ar trebui să fie conştient.
Aşa cum sugerează cursul, vom fi învăţaţi să folosim CGPT, exact aşa cum am învăţat să folosim mai devreme word-ul şi ceva mai în urmă strungul, ciocanul și sapa. Adică nişte unelte. Atunci când ştii ce ai de făcut şi cât de cât ai habar cum ar trebui făcut, cunoşti un pic de mecanică sau ceva inginerie, ştii despre metale, compoziţia, utilizarea şi destinaţia lor, strungul te va ajuta să faci multe lucruri minunate sau folositoare și pentru asta trebuie să înveţi cum să-l foloseşti. Altfel rişti să nu poţi face nimic sau să faci lucruri inutile, improprii, să strici bara de metal, să alegi un metal nepotrivit sau chiar să te accidentezi. Niciun supercomputer nu poate ajuta un arhitect sau un proiectant, dacă el nu are mai înainte dobândite cunoştinţele specifice. PC-ul sau CGPT îl va ajuta doar să muncească mai eficient decât cu rigla şi compasul pe hârtie.
CGPT (şi orice IA în general) îşi are limitările lui şi chiar dacă nu le-ar avea, el nu te învaţă nimic efectiv. Tu îl interoghezi şi îl foloseşti ca să afli anumite informaţii. Informaţii pe care trebuie să le conexezi cu multe altele pentru a intra în circuitul raţiunii tale şi pentru a rezulta ceva creat de tine. Evident, modul în care interacţionează este fascinant. Poate recunoaşte sensul, semnificaţia, simbolul, metafora, chiar mai bine decât mulţi oameni cu pregătire medie sau superioară. Nu-l putem acuza de analfabetism funcţional, aşa cum am putea face cu predecesorii lui și foarte mulți dintre semenii noștri. Capacitatea CGPT de a înțelege și de a răspunde la limbajul natural îl face un instrument deosebit de valoros, nu doar pentru comunicare.
Pe alte tărâmuri decât cel al creativităţii, poate spre exemplu rezolva ecuaţii matematice sau chimice complexe, poate soluționa probleme de fizică etc., toate fără intervenţia umană în afara unui input constând în enunţul/ipoteza exerciţiului. Dar, deşi uneori interpretează corect un text absolut necunoscut sau duce la bun sfârșit o sarcină complexă, alteori se înfige în chestiuni evidente pentru orice copil de vârstă preșcolară. Însă nu limitările ne interesează, ci tocmai capacităţile lui.
Cum trebuie folosit CGPT efectiv, veţi învăţa pe Udemy. Aici vom spune un singur lucru despre el şi anume cum trebuie folosit în principiu. Un exemplu practic şi real, parcurs deja, este cea mai bună metodă de explicare. Punându-mă în locul unui student prea comod ca să înveţe, i-am solicitat un eseu despre filozofie, cu accent pe metafizică și dialectică. M-a surprins cu un titlu frumos și sugestiv: „Filozofia, o călătorie spre înțelegere”. Probabil nu foarte original, însă mi-a plăcut că a spus înțelegere și nu cunoaștere, deosebirea dintre cele două noțiuni fiind esențială. Textul în sine nu a fost rău, însă nu prea se putea chema eseu. I-am cerut să mai dezvolte şi să mărească numărul de cuvinte/pagini, iar el a făcut acest lucru, dar destul de puţin şi învârtindu-se în cercul aceloraşi idei. Anume cele mai relevante (dibuite prin cine ştie ce algoritmi care mă depăşesc) dintre cele la care a avut acces. A folosit pentru elaborare acelaşi şablon, rezultatul fiind puţin şi nesemnificativ modificat. Fiecare problematică e tratată conform acelorași creiterii. Ca urmare i-am cerut un cu totul alt eseu, pe aceeaşi temă. Am primit acelaşi text, cu ideile puse în altă ordine, exprimate puţin altfel şi îmbogăţite nesemnificativ, pe alocuri. Probabil că acest handicap va fi depăşit pe măsură ce se va mări cantitatea de informaţie accesibilă şi softul va deveni mai capabil pentru a folosi algoritmii în moduri mai eficiente și diversificate. Totuşi…
Prima observaţie este lipsa oricărei originalităţi, chiar dacă informaţiile au fost exprimate într-un limbaj corect şi meşteşugit combinate.
A doua e legată de coeziunea textului. Uneori topica frazei era nefirească, alteori limbajul era repetitiv. Ieșea în evidență același tipar în abordarea fiecărui subiect. I-a lipsit filtrul gândirii, logica şi structura expunerii, toate prinse în liantul care se cheamă creativitate umană. Poate că este incorect să-i reproşăm lipsa raţiunii umane din moment ce nu este om şi prin natura lui nu o poate avea. Dar la fel de incorect este şi să îl credităm cu o astfel de raţiune şi în consecinţă să-l preamărim, să ne temem de el, să îl urâm sau să avem cine ştie ce altă poziție deviată și deviantă. Căutăm să creăm inteligența (raţiunea) artificială după chipul şi asemănarea inteligenţei noastre, dar, chiar dacă reușim, nu ar trebui să abandonăm cu totul raţiunea umană.
Ca student, strict formal mi-am făcut tema, însă am obţinut ceva ce cu indulgenţă se poate numi eseu, rămânând o înşiruire de informaţii, colaj de idei disparate fără altă valoare decât cea informativă. Fără să învăţ materia îmi este imposibil să detectez erorile, să adaptez textul conform propriei mele viziuni, mai bogate sau mai critice.
Aşadar, chiar dacă îţi păcăleşti profesorul în această manieră, pe de o parte nu înţelegi şi nu înveţi nimic, cel mult rămâi cu nişte informaţii goale de conţinut (deşi mă îndoiesc), pe de altă parte nu exersezi, nu creezi, nu contribui cu nimic la propria ta dezvoltare. O foarte bună metodă de reţinere şi învăţare este încercarea de a explica altora ceea ce tu ai învăţat. Cam asta face şi elaborarea unui eseu, unde nu doar corectitudinea informaţiilor ne interesează, ci şi modul cum acestea au fost înţelese şi raportate unele la altele sau la chestiuni din afară. Ori apelând exclusiv la IA, ocolind întregul proces de elaborare, este garantat că exact asta nu vei obţine. Deși răspunsurile variază, ele sunt îmbibate de un anume stereotipism provenit din aceleași mecanisme de formare a răspunsului, proprii unei mașini. Nu există un proces de gândire, ci doar accesare și combinare a informațiilor existente în altă parte, în forma găsită acolo și nu în cea percepută de vreo inteligență, pentru că IA este impropriu numită astfel, dacă aruncăm o privire asupra definiției termenului de „inteligență”. În fine, partea cea mai păguboasă este că nici nu îţi poţi da seama de slaba calitate a eseului „tău” și ori de câte ori ai relua procesul, rezultatele vor fi aceleaşi.
Ca profesor (şi chiar ca simplă persoană) nu trebuie să fii înzestrat cu cine ştie ce perspicacitate pentru ca citind lucrarea să vezi că este un fel de vorbărie goală, text însăilat, sărind degrabă în ochi că nu aparţine unei minţi umane. Ori dacă nu poţi vedea asta, totuşi, lipsa de valoare din perspectiva aportului uman rămâne evidentă.
În schimb dacă atunci când deschizi laptopul şi saluţi CGPT, ai deja cunoştinţele necesare pe/cu care să construieşti, pe care să le îmbogăţeşti cu ce îţi oferă în plus IA, cu care să dezvolţi idei noi, să faci deducţii, să formulezi concluzii originale la care ajungi pe baza celor furnizate suplimentar de IA, atunci beneficiul este imens. Tot atât de mare ca întreaga sursă de informare de care dispune el şi pe care ţi-o pune la dispoziţie în chip de interlocutor. Altfel… e ca și cum ai trimite pe altcineva mult mai deștept decât tine la școală, în locul tău, ca să ia note mari, sperând că prin asta tu vei deveni mai învățat.
Așadar CGPT, ca unealtă folosită în modurile în care Udemy ți le va explica, e util mai ales pentru consultare, verificare, obținere de feedback la ideile tale, uneori reformulare sau traducere. Dar tot ce face trebuie supravegheat și verificat de către cel care are deja cunoștințe anterioare, măcar de bază. Atunci când vine vorba de învățare și nu de productivitate, este o unealtă pentru documentare și nu elaborare. Pare comod ca altcineva să răspundă de îndată la orice, să formuleze în locul tău, să rezolve la o simplă cerere, cu absolută obediență. Dar asta are și un revers cu mai multe fețe. Conștient sau nu, mai mult sau puțin, devii un mic sau mare plagiator, după caz. Folosirea lui intensivă îți elimină gândirea și îți amorțește mintea, cu consecințe pe mai departe, atât în timp, cât și în calitatea judecății. Obișnuința (dezobișnuința în cazul nostru) conduce la atrofierea organului nefolosit.
În lipsa unui filtru al rațiunii tale, indiferent de calitatea acesteia, într-o creație precum un eseu, articol, scrisoare etc., nu se va regăsi nimic din personalitatea și caracterul tău, nu vor fi vizibile experiențele și sentimentele tale, nu va răzbate capacitatea ta creatoare, nici binele și nici altceva din tine. Textul va rămâne impersonal pentru cititor și încet-încet acest mod de lucru te va depersonaliza și pe tine. Ceea ce poate deveni mult mai rău decât o notă mică, o condiție socială modestă sau în varianta „fericită”, indiscutabil mai rău decât orice fel de reușite majore sau avantaje dobândite în acest fel.
[1] Învățați lumea online – împărtășiți-vă cunoștințele, câștigați bani – învățați studenți de pe tot globul”
