orașul cu plete lungi

orașul cu plete lungi

îmi aduc aminte că trebuia să aduc binele înapoi

pentru că de-aia mă plateau toți

îmi dădeau bani munți de bani

și mă împingeau fără milă

să plec

am ajuns undeva într-un capăt de stradă

care ofta neumblată

ferestrele încremeniseră crăpate de-o parte și de alta

așteptând să se întoarcă binele

că doar de asta plătiseră toți

orașul se vedea tot mai în ceață

dispărea ca purtat

din zvon în zvon,

din poveste în poveste

iar cineva îi scurta străzile

până la piele

și el se ascundea

așteptând să se întoarcă binele

îmi aduc aminte că și tu ai făcut la fel

și tu ai ridicat vocea și mi-ai spus

adu binele ăla adevărat

nu mai zăbovi atât

că de asta te plătim toți

eu nu știam niciun bine mai mare ca mine,

așa că mi-am lungit zilele și anii

m-am mutat

din zare în zare,

din părere în părere

din speranță în speranță,

din amintire în amintire

și m-am uitat cum așteptați

binele cel mare

că de asta ați plătit toți

mireasa vântului

într-o zi sigur vei fi din nou mireasă

știu că asta se va întâmpla

așa cum se repetă toate lucrurile

mirele o să-ți deseneze pe chip un curcubeu

apoi va încerca să-l soarbă cu obrazul tău cu tot

în fiecare zi o să facă asta până vei spune da

până când curcubeul o să-și piardă rând pe rând

toate culorile

iar chipul tău va fi tot mai alb

pâna când buzele tale

vor pierde rubinele verii

o să fii mireasa vântului de data asta

și te va lua cu valiză cu tot

să faceți ocolul pământului în pielea goală

luna de miere o să fie cu

susur si suspine printre crengi de măr

dac-o să fie primăvară

cu sânii încrețiți de ploaie

dacă vă apucă toamna

într-o veșnicie nuntită la nesfârșit

te văd deja cu păsări mari pe umeri

te vad cu vălul

ridicat de ceață

și-ți cânt în gând doar flori de câmp

spune da, spune da

acum și pururea

căci răsăritul e aproape

și visu-i vis

și moartea-i moarte

și vântul doarme somn usor

să nu-l trezim

că doare dor