Gara de Nord

Gara de Nord

Îţi vând un poem

Şi două sonete

Să-mi dai parale

Să merg la fete

La Gara de Nord

Unde oamenii pleacă

Unde oamenii vin

Papagali de hârtie

Ghicesc nenorocul

În cele ce-au fost

Şi-n ce va să vie

Şi lumea se pleacă

Şi scoate suspin

La gara de Nord

Unde oamenii pleacă

Unde oamenii vin

Petrecerea-n lume

Cercuri pe apă

La Gara de Nord

Unde oamenii vin

Unde oamenii pleacă.

Profetul

L-au fost purtat

În convoi literar

La liceul de fete

Din Sighetul Marmaţiei

Tăcea ca un mut

Şi toţi aşteptau să grăiască

Într-un târziu şi-a cernut vorbele

Precum lacrima o icoană

Pizdoaselor, vă salut

Mai apoi, l-au văzut

În cimitirul Vesel de la Săpânţa

Cu ochii albaştri şi părul vâlvoi

Hohotind aplecat peste cruce

Şi lumea-i lăsa pe alături trecând

Câte un bănuţ, peste doi.

Vorbeşte-mi, vorbeşte

Păpuşile cu capul de porţelan

Mi-au zâmbit

Cu buzele lor desenate

Ascultă-ţi povestea

Se poate, se poate

De pe poliţa timpului

Un peşte de sticlă

Mă tot priveşte

Cu ochii de sticlă

Tăcut ca un peşte

Sub taina păpuşilor

Şoptesc către peşte

Chiar ştii viitorul?

Vorbeşte-mi, vorbeşte

Şi peştele întreabă

Vrei toată povestea

Sau coada de peşte

Pe toată, pe toată

Atunci ascultă:

Ai fost odată…