Cronica unui lutier
Romanul document „Cronica unui lutier.Templul Reginei Vioară” aduce în fața iubitorilor de literatură și muzică figura unui valoros lutier român de la Subcurbura Carpaților (Cărbunești, Prahova). Născut la 1882, în comuna Cărbunești, Dumitru Cărbunescu pleacă la vârsta de zece ani la București, unde devine copil de trupă. Destinul lui se îngemănează cu evenimente cruciale din veacul XX (Primul și Al doilea Război Mondial – în 1939 i se acordă titlul de veteran), culminând cu prăpădul bolșevic.
Bazat pe relatări ale nepoatei sale, Teodora Cărbunescu, pe câteva însemnări ale fiului său, violonistul și dirijorul Mircea-Eugen Cărbunescu, dar, mai ales, pe o amplă documentare, romanul „Cronica unui lutier” e un omagiu adus unui lutier român, autor a patru sute de viori, treizeci de viole și trei violoncele. Din păcate, numele lui Dumitru Cărbunescu apare mai degrabă en passant în puține cărți de specialitate, deoarece nu mulți își mai propun să readucă în fața publicului valori autohtone. Puțini își amintesc de talentatul lutier român care a construit, printre altele, trei viori pentru George Enescu și o vioară pentru violonistul Jacques Thibaud. Cu studii muzicale de marcă la Conservatorul din Berlin (clasa de trompetă), discipol al lutierului german Auguste Hermann, Dumitru Cărbunescu participă în anii ‘30 la un concurs de top și câștigă marele premiu oferit de cunoscuta firmă „Jérôme Thibouville-Lamy et.Cie, Lutherie” din Paris, cu care va colabora timp de cinci ani. Maestru lutier, profesor de instrumente de suflat (Conservatorul din Cernăuți, Cluj și Timișoara, unde îi are studenți pe Tudor Jarda și Iosif Conta), autor al unui manual de trompetă, publicat în 1958, „Metoda de trompetă (cornet, flugelhorn si bassflugelhorn”, Dumitru Cărbunescu reprezintă un reper de îndemânare artistică, cunoștințe tehnice, cultură muzicală și pasiune pentru vioară.
„Cronica unui lutier.Templul Reginei Vioară”, o pledoarie pentru valorile perene ale culturii universale, un îndemn de revenire la repere autohtone, un elogiu adus muzicii clasice. Un recurs la frumos și armonie.
