Skinamarink, un film horror pe care nu vrei să-l vezi
Socotit în unele cercuri drept „filmul horror care-ți bagă frica-n oase”, Skinamarink (2022), este regizat după un scenariu gândit de Kyle Edward Ball, regizor canadian. Este un film pur experimental și nu cred că a fost vorba de niciun scenariu și niciun fel de regie, ci de o filmare lăsată „să se întâmple” într-o casă aflată în semiobscuritate, cu surse foarte vagi de lumină, în care doi copii mici se trezesc singuri, închiși acolo în timp ce dormeau. Adică, cei doi copii, Kevin (4 ani) și sora sa, Kaylee (6 ani), se trezesc în plină noapte, după ce Kevin are un episod de somnambulism, că părinții lor au dispărut, în casă sunt numai ei. Casa are intrările zidite, la fel și ferestrele. Cei doi copii habar n-au ce li se întâmplă, și nici noi, ca spectatori ai acestui film experimental (pentru propria noastră toleranță față de o producție filmică fără cap și coadă. Lăsată să se întâmple, și presupun că bugetul a fost ceva pe la 20-30 de dolari canadieni, bani de popcorn și burritos și Coca-Cola.
Spectatorului decis să urmărească filmul „de groază” i se oferă un film de 1 oră și 40 de minute în care nu se întâmplă mai nimic, discuțiile dintre cei doi copii sunt exact la nivelul lor, nu trebuie așteptate niciun fel de revelații izbăvitoare. Și pe deasupra, totul este filmat cu un aspect de film înregistrat pe VHS, când banda video este deja destul de obosită. Filmul lui Ball, un film de debut regizoral, a dobândit o oarecare notorietate după ce a fost „scăpat” pe rețelele sociale de genul Tik-Tok, Twitter sau Reddit și lăsat să curgă mai departe pe torrente. Unii dintre utilizatorii platformelor amintite consideră filmul „genial” căzând pe spate în fața informei experiențe cinematografice, alții declară că au fost îngroziți „până în măduva oaselor”. Mărturisesc că am urmărit acest „Skinamarink” cu lumina stinsă, noaptea, dorindu-mi să fiu și eu la fel de „îngrozit”, și fiind cu totul deschis pentru orice experiment horror. Pur și simplu, am pierdut 1 oră și 40 de minute de pomană, neavând nicio tresărire de groază, niciun fior transmis de senina lipsă de subiect și idei a filmului. Este un experiment reușit asupra propriei răbdări a spectatorului care se aventurează să vizioneze acest eșec pompos. Am înțeles că regizorul Kyle Edward Ball își tot trimite filmul la tot felul de festivaluri de film marginale, unde participarea costă 2 dolari intrarea la toate filmele. Și este refuzat și acolo. Sfatul meu: nu vă pierdeți vremea cu „Skinamarink”, chiar dacă vă iese în cale.