Cărțile și inflația

Dacă o carte, o revistă, un desen, un spectacol sau un concert ar face parte din coșul zilnic luat în seamă atunci când se calculează rata inflației am putea să cunoaștem și cum stăm cu acest fenomen în cultură.

Pentru că rata anuală a inflației este dată de prețul coșului integral într-o anumită lună comparat cu prețul acestuia în aceeași lună a anului precedent și nimeni nu pune cărți în coș. Produsele de referință sunt: pâine, cafea, ședințe la coafor, haine de iarnă, ulei, orez, kilowatt, gigacalorie, benzină, transportul în comun etc.

Așa se face că întotdeauna se acordă o atenție mai mare prețurilor care cunosc majorări decât celor care sunt stabile ori în scădere, adică bunurilor de consum. Cartea nu este un bun de consum zilnic pentru om, nu ține de foame, nici de cald/răcoare, prin urmare poate fi ignorată.

Așa se face că nimeni nu discută despre prețurile cărților, care au rămas pe loc, se discută doar despre costul hârtiei, cost care crește și doar asta e o problemă. Editurile se plâng că nu găsesc hârtie, materia lor primă a ajuns să fie cotată săptămânal și cu toate acestea se tem să ridice prețurile pentru că și așa au cumpărători puțini.

Cheltuielile făcute pentru bunuri și servicii achiziționate în mod frecvent au crescut peste medie, în timp ce altele cum ar fi chiriile sau facturile la telefon au rămas pe loc. Până la urmă, inflația este percepută și personal în sensul în care o persoană care folosește mult mașina se sperie de prețul crescut al combustibilului și exclamă: E prăpăd, toate prețurile au crescut, energia, gazele, o să murim de frig, o să stam în case cu căciulă pe cap și în trening ca pe vremea lui Ceaușescu.

Dar despre cărți? Țipă cineva că o să rămânem fără cărți ? Nicidecum, atunci ce să caute acestea în coșul zilnic?  

Cărțile, beletristica, de ce rămân pe loc? Stai, stai, că este si o categorie de cărți la care prețurile au luat-o în sus – cărțile de dezvoltare personală.

Cererea pentru acest gen de tipărituri este din ce în ce mai mare. Oamenii cumpără rețete gen: 100 de sfaturi ca să fii un om de succes, cum să-ți aduci iubita înapoi pas cu pas, cum să răspunzi la interviuri, cum să fii un manager de top, cum să ai un trup de vis… și așa mai departe. Da, oamenii cumpără sfaturi împachetate frumos. Nu am nimic cu genul acesta de cărți, tratate, tomuri, cursuri, etc. Mă bucur că lumea citește orice, numai să citească.

Coșmarul meu este acela în care într-o zi, oamenii se vor uita la cărți și nu vor înțelege ce sunt.

Totuși nu mă pot abține să nu observ că la tipăriturile pentru dezvoltare personala prețurile de piață contribuie la inflație, adică de multe ori conținutul nu justifică banii și astfel lumea spune că s-a scumpit cartea. Pe bune ? Da, înteleg că o carte e mai scumpă pentru că și hârtia e pasăre rară, dar pentru că acest gen de lectură e la modă și se tipărește cu nemiluita îmi miroase a inflație în industria de gen. Bani mai mulți și subvaloare, iata formula clasică pentru câștig, dar și pentru o moarte lentă a creierului.  

În timpul acesta, oropsita literatură buna stă pe loc, modestă, ca o fată mare, speriată că dacă ar ieși în librărie cu un preț adecvat valorii pe care știe că o are, ar rămâne fată bătrână, nemăritată, în vitrină, plină de praf și nu ar mai lua-o nimeni.

Literatura, cea mai grea artă din cele șapte, nu îndrăznește să se vândă cu bani mai mulți. Așteaptă să ne săturam toți de îndemnul: bucurați-vă de lucrurile mici! Cât de mici? Salarii mici, case mici, vacanțe mici sau deloc, un apus de soare gratis, mersul pe jos că e sănătos.

Abia atunci ne vom da seama care sunt acele lucruri care contează cu adevărat, vom cumpăra și vom citi o carte bună și ne vom face singuri coșul zilnic pentru cultură.

Cum ar fi ? Hai să vedem o carte fără de care n-am putea să fim ceea ce suntem azi. Cine pune prima carte in coș?

Rămâneți cu noi, să ne gândim împreună la o societate perfectă care nu există (încă). Sau măcar să visăm împreună la o lume plină de cărți.