Captain Maverick și Captain America

Film, Numărul 12 / iulie 2022 | 0 comentarii

de Silviu Genescu

Până la urmă, Peter Mitchell („Maverick”, „Rebelul”) pilotul de elită din Top Gun, se trezește în fața contra-amiralului Chester Cain (interpretat de Ed Harris) care face observația că, după 30 de ani în formația de top a marinei SUA, a rămas tot la baretele de căpitan, fără a fi avansat în grad. Asta ar trebui să-i spună ceva lui Mitchell, însă acesta a preferat întotdeauna manșa în locul avansării în carieră, într-un loc călduț, însă contra-amiralul îi face următoarea observație: oamenii ca el vor fi înlocuiți de tehnologie. Nu va mai fi nevoie de „Maverick” și-i face vânt spre următoarea misiune, deși i-ar fi plăcut să-l treacă imediat în rezervă. Din acest moment, demarează și Top Gun 2 – Maverick, în regia lui Joseph Kosinski („Tron: Legacy”) într-un registru la fel de bățos și dinamic ca și faimosul film din anii ’80, care l-a lansat pe orbita celebrității pe Tom Cruise (pe adevăratul său nume Thomas Mapoter III, hoț de mașini și motociclete în anii săi de adolescență; dacă pe unii i-a salvat de închisoare intrarea în Legiunea Străină, pe Tom Cruise l-a salvat Hollywoodul).

Dacă în urmă cu 30 de ani (în cronologia filmului), Peter Mitchell, call-sign „Maverick”, era un tânăr pilot de F-14 Tomcat, îmbarcat la bordul unui port-avion, ajuns intempestiv și după o cană de cafea vărsată pe uniforma apretată a comandantului său în echipa de elită Top Gun a aviației marinei SUA, acum îl avem pe „Maverick” tot căpitan, însă instructor de zbor cu experiență (cam așa a fost și tata, pilot pe MiG-urile 23 de la Giarmata, Timișoara) chemat să-i pregătească pe câțiva piloți Top Gun pentru o misiune foarte periculoasă. Pauza extrem de mare lăsată între cele două misiuni (între filmul de bază și urmarea lui) la care participă Pete Mitchell, cea din anii 80 și cea actuală, este umplută de fragmente de biografie: misiuni în Bosnia și Irak, pomenite în legătură cu el, o veche poveste romantică pe care o descoperim la barul din apropierea bazei unde este trimis (o idilă trecută între „Maberick” și barmanița-proprietara barului, redeschisă acum), prezența lui „Rooster” (Miles Teller), unul dintre piloții Top Gun, fiul lui „Goose”, ofițerul cu armamentul mort în misiune alături de Pete, căruia nu-i iartă episodul, iar vechiul său rival în ale pilotajului, „Iceman” (Val Kilmer), apare și acum în postura amiralului Kazansky, devenit îngerul păzitor din înălțimile ierarhiei marinei americane a rebelului său fost coleg din Top Gun. Toate acestea acoperă în mod mulțumitor hiatusul creat de deceniile trecute și noul Top Gun demarează în acțiune.

Spre deosebire de primul film, care a apărut într-un moment de rivalitate la înarmare între SUA și URSS, în plin Război Rece, actualul Top Gun se desfășoară într-un context politic mondial mult mai dramatic, agravat și de războiul declanșat de Rusia în Ucraina, deci inamicii lui „Maverick” și camarazilor său de pe cer nu mai sunt chiar la nivelul de sugestie: aceștia pot fi avioane rusești sau chinezești. Oricum, înfruntările aeriene sunt pline de forță și de tensiune, mai ales viteză la 2,5 Mach, când orice ezitare te poate costa viața. Nu lipsește însă vechea „cascadorie” a lui Mitchell, când zboară pe dos ca să-i facă o poză prin carlingă pilotului inamic, într-o demonstrație de cinism și nesăbuință (adevărata cascadorie ar necesita o sincronizare perfectă între cele două avioane și foarte multă îndemânare la manșă, ținând cont că pentru cel care zboară „pe dos”, comenzile sunt inversate).

Însă dincolo de asta, rămâne imaginea lui Pete Mitchell „Maverick”, pilotul de elită, care erupe din rutina banalității pentru a demonstra că nimic nu-i imposibil. Este modelul tipic al eroului american, care găsește resurse pentru a-și distruge adversarul chiar și în cele mai ostile condiții, când atinge nivelul de „not a chanche at all” și chiar de acolo înscrie golul victoriei. Captain America (al lui Chris Evans) este o ficțiune, un erou gonflat de izbucniri patriotice, în care crezi doar dacă nu vrei să părăsești universul benzilor desenate și continui să-i urmărești aventurile. Celălalt Captain, „Maverick” este mult mai credibil și poți chiar empatiza cu el. Nu în ultimul rând, această imagine i se datorează lui Tom Cruise prin eforturile substanțiale pe care le face atunci când își asumă un rol în filmele de acțiune: își execută propriile sale cascadorii, neacceptând dubluri. Lucrează până când totul iese așa cum trebuie și-și înhamă toți colegii de platou la aceste eforturi. Filmul Top Gun 2 a fost posibil și datorită faptului că întreaga echipă a filmat și s-a instruit câteva luni la bordul unor aparate F/A-18 ale marinei SUA. Nu au pilotat ei avioanele, dar au ocupat locul ofițerului cu armamentul și radarul, participând efectiv la zboruri de luptă.

Top Gun 2 „Maverick” contrazice părerea generală că un film-sequel este mai slab decât primul. Este, de fapt, mai bun decât primul din aproape toate punctele de vedere: acțiune, muzică (participarea lui Hans Zimmer are efecte), complexitatea personajelor, coerență, dialoguri „smucite” și dinamica luptelor aeriene. Într-un cuvânt, cele două ore de film merită aplauzele noastre.