Science Fiction în URSS

Povestirea Friday a fost publicată în februarie 1959, în revista New Wolds, sub semnătura lui John Kippax . Acesta era de fapt pseudonimul autorului englez John Charles Hynam (1915-1974) cunoscut mai ales pentru ciclul de romane space-opera Venturer Twelve scris la 4 mâini cu Dan Morgan. A murit la 59 de ani, într-un accident de maşină.

Special Flight a apărut în revista Astounding Science Fiction, în mai 1939, reprezentând debutul lui John Berryman (1916-1988) economist de profesie. Între 1939 și 1986 acesta va publica 24 de povestiri, în diverse reviste.

Placet is a Crazy Place a fost publicată prima oară în mai 1946, în revista Astounding Science Fiction. Autorul ei este binecunoscutul Fredric Brown (1906 – 1972). Povestirea va fi tradusă în româneşte de Smaranda Zănescu (Placed, planeta nebună) şi publicată în almanahul Anticipaţia 1983.

Half Pair a apărut prima oară în revista New Worlds, în noiembrie 1957. Autorul său Bertram Chandler (1912-1984), s-a născut în Anglia, dar a emigrat în Australia la vârsta de 44 de ani, A fost ofiţer de marină şi a comandat diverse nave din flotele comerciale ale Australiei şi Noii Zeelande. Trăind toată viaţa la bordul unor nave, a avut timp să scrie 40 de romane şi 200 de nuvele şi povestiri. Implicit, experienţa sa de marinar se regăseşte în multe dintre lucrările sale.

Limiting Factor a fost publicată în noiembrie 1949, în paginile revistei Startling Stories. Autorul său, multi-premiatul Clifford D Simak (1904-1988) va relua ideea din această povestire – planeta-computer – şi o va dezvolta, în romanul Construction Shack, după aproape 25 de ani. Povestirea va fi tradusă în româneşte (Factorul Limită) şi publicată în almanahul Anticipaţia 1984.

The Ruum a apărut prima dată în octombrie 1953, în revista The Magazine of Fantasy & Science-Fiction, fiind semnată de Arthur Porges (1915-2006). Porges a lucrat toată viaţa ca profesor de matematică. In timpul liber a cântat la pian, în diverse orchestre şi a scris câteva zeci de nuvele şi povestiri SF. Un episod din serialul TV sovietic Această lume fantastică (1982) a fost inspirat de povestirea sa Priceless Possession.

Aşa, şi? Care este legătura între toate aceste povestiri SF (unele care vor deveni celebre) semnate de autori anglo-americani (dintre care unii vor deveni celebri)?

Ei bine, toate aceste „short stories” alcătuiesc sumarul antologiei intitulată, simplu şi sobru, Science Fiction.

Aparent, nimic neobişnuit, doar că această antologie apărea în 1964, în limba engleză, la Moscova!

Tipărită în 80.000 de exemplare (evident, un tiraj foarte mic, pentru populaţia de atunci a URSS!) cartea avea ca scop declarat învăţarea limbii engleze. De altfel, dintr-un total de 130 pagini (fiecare povestire fiind însoţită de cel puţin o ilustraţie) 30 de pagini erau ocupate cu un „slovar” – un dicţionar englez-rus.

Dar cum de tipăreau sovieticii proze semnate de americani şi englezi, adică „imperialişti decadenţi”, duşmanii de moarte ai poporului rus?

Cartea avea dat bunul de tipar în luna august 1963 şi se tipărise în decembrie al aceluiaşi an. Ori, în anul de graţie 1963, Iosif Vissarionovici Stalin, dictatorul de oţel, era oale şi ulcele de deja 10 ani, ba chiar şi reputaţia îi fusese ruinată în urma celui de-al XX-lea Congres al PCUS, în cadrul căruia Hruşciov denunţase crimele sale contra poporului sovietic.

Nikita Hruşciov avea o altă teorie, conform căruia comunismul avea să se impună în toată lumea nu pe calea sângeroasă a armelor, ci prin puterea exemplului: economia U.R.S.S. va fi cea mai puternică economie a lumii, iar homo sovieticus cel mai fericit de pe planetă!

Aşa încât nu a ezitat să reia contactele cu rivalul mondial – S.U.A. la nivelul cel mai înalt. Astfel, în 1959 vicepreşedintele american Richard Nixon a fost invitat la Moscova, pentru a participa la deschiderea Expoziţiei Naţionale Americane. Ceva mai târziu în acelaşi an, Hruşciov a vizitat Statele Unite, fiind primit de preşedintele Dwight Eisenhower. Este evident că relaţiile diplomatice sovieto-americane fiind dezgheţate, s-au încălzit şi cele economice şi mai ales culturale.

Pe de altă parte se ştie că U.R.S.S.  a fost multă vreme în avangarda cuceririi spaţiale. În 1959 a fost lansat primul satelit artificial al Pământului, Sputnik 1. În 1961 Iuri Gargarin a fost primul om care a călătorit în spaţiu, iar în 1963, Valentina Tereşkova a fost prima femeia cosmonaut din lume. Aşa încât literatura ştiinţifico-fantastică nu doar a fost tolerată în U.R.S.S., ci a fost promovată ca fiind una de avangardă, care descria şi îndruma tânăra gardă pe drumul luminos al comunismului (scuzaţi limbajul de lemn – dar cam aşa se vorbea şi se scria în acele vremuri).

Iată de ce, într-o vreme în care, în ţara noastră, literatură ştiinţifico-fantastică se putea citi doar în revista CPSF şi în câteva romane din colecţia „Triunghiul” a editurii Tineretului, şi doar semnată de autori români sau sovietici, ruşii (e-adevărat, doar cei cunoscători de limba engleză) citeau science-fiction anglo-american de calitate, în original.

Ba chiar, ţinând cont de circulaţia cărţilor în cadrul schimburilor culturale sovieto-româneşti (A.R.L.U.S, editura şi librăriile Cartea Rusă) câteva exemplare (zeci, sute, mii, probabil nu vom şti niciodată) s-au vândut şi în librăriile româneşti, la preţul de 3,50 lei.

Şi aşa a ajuns şi acest volum la mine, cumpărat dintr-un anticariat, la aproape 60 de ani de la editarea sa în U.R.S.S.