Recviem pentru doi extratereştri

În anul 1976 editura franceză Seghers a publicat o carte intitulată Clefs pour le science-fiction (Chei pentru science-fiction). Nu era prima carte de exegeză din peisajul literar francofon, ba chiar era a cincisprezecea, dar a fost bine primită de critica de specialitate şi de public.

Opul masiv (380 de pagini!) îşi propunea să analizeze SF-ul prin intermediul istoriei sale, genuri, teme şi mai ales prin intermediul unei anchete fără precedent în rândul scriitorilor, criticilor, cercetătorilor francezi şi străini ai domeniului. Astfel, el cuprindea capitole precum: Autori şi critici francezi, autori şi critici străini, Lexic general şi terminologie specifică, Premiile Hugo, Premiile Nebula, Premiile Apolo, Convenţiile Mondiale, Colecţii specializate, Ghid de lectură pentru începători, Indice cronologic, Principalele reviste de SF.

Prefaţată elogios de Ray Bradbury, cartea era semnată de doi tineri fraţi necunoscuţi, purtând nume exotice: Igor şi Grichka Bogdanoff .

Anul următor, invitaţi fiind la un post de televiziune ca sa-şi prezinte cartea, lumea a aflat mai multe despre ei.

Yourevitch (Igor) şi Gregoire (Grischka) Ostasenko Bogdanoff s-au născut pe 29 august 1949, la o diferenţă de doar 40 de minute unul de altul. Tatăl lor era un pictor rus de origine tătară, refugiat în Spania, iar mama lor o aristocrată austriacă. Dar cei doi fraţi gemeni au fost crescuţi de bunica lor maternă, contesa Berthie Kolovrat-Krakowska, în castelul său din sudul Franţei.

Igor şi Grişka (prefer să folosesc diminutivul numelui lui Gregoire aşa cum a intrat în ortografia limbii române, la fel cum cei doi fraţi, la finele anilor 80, au ales să-şi ortografieze numele Bogdanov, în loc de Bogdanoff) au avut o copilărie frumoasă, cu preceptori şi acces la o bibliotecă cu peste 15.000 de cărţi, în mai multe limbi (chiar dacă un pic friguroasă iarna – castelul nu avea încălzire centrală!).

Aşa s-ar explica legenda (întreţinută chiar de către împricinaţi) că deja la 3 ani ştiau să scrie şi să citească, la 6 ani vorbeau engleza, germana, rusa, evident franceza, dar şi dialectul local gascon (sic!), la 10 ani conduceau automobilul iar la 15 au început să ia lecţii, mai întîi de planorism, iar mai apoi de pilotat avioane şi elicoptere.

La 14 ani termină cursurile unui liceu privat din regiune şi trec cu bine examenele de bacalaureat! Se stabilesc la Paris, unde asistă la prelegerile de semiologie ale lui Roland Barthes, care va exersa o mare influenţă asupra lor.

Dotaţi cu o cultură enciclopedică, cei doi fraţi recunosc că-şi datorează pasiunea pentru ştiinţa astrelor unei cărţi anume, L`Histoire du ciel, scrisă de Camille Flammarion. După aceea au citit enorm, atât cărţi de popularizare ştiinţifică cât şi science-fiction. Şi de aceea au debutat cu celebra – la vremea sa – Clefs pour le science-fiction.

Mai sus scriam că, după apariţia cărţii lor, au fost invitaţi la televiziune. În realitate ei au telefonat de zeci de ori la postul TF 1, până când l-au convins pe prezentatorul Yves Mourousi să-i invite la jurnalul de ştiri pe care îl prezenta. Buni comunicatori şi carismatici, cei doi fraţi l-au fermecat pe Mourousi, care i-a angajat imediat să vorbească despre roboţi şi extratereştri în cadrul unei emisiuni duminicale.

Aşa au păşit fraţii Bogdanov pe un platou de televiziune şi, practic, îşi vor petrece o bună parte din viaţă acolo, fie ca prezentatori, fie ca invitaţi.

6 aprilie 1979. E sâmbătă după-amiază şi sute de mii de copii şi adolescenţi din toată Franţa aşteaptă cu înfrigurare mult-trâmbiţata nouă emisiune Temps X – prima consacrată în exclusivitate science-fiction-ului !

Cei doi gemeni Bogdanov, înalţi, supli, simpatici, volubili, cu salopetele lor argintii imitând costumele de astronauţi, evoluează în cadrul unui decor sugerând interiorul unei farfurii zburătoare. Ca nişte adevăraţi futurologi, ei abordează cele mai variate subiecte, de la călătorii spaţiale la cele în timp, de la evoluţia inteligenţei artificiale şi a roboticii la vindecarea cancerului, de la ştiinţele viitorului la existenţa extratereştriilor şi a farfuriilor zburătoare etc.

Sunt prezentate cele mai noi descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii, precum calculatoarele personale, telefonul celular – în anii 80! –, racheta Ariane, etc. Într-o emisiune din ianuarie 1980 cei doi fraţii prognostichează apariţia unei reţele mondiale de difuzare a informaţiilor, pe care o numesc… „Internex”!

Evident, sunt prezentate noile cărţi şi filme din domeniul SF, se ascultă muzica viitorului şi sunt filmate picturi SF şi fantastice. La fiecare emisiune sunt invitaţi să participe personalităţi din cele mai diverse domenii, care vor vorbi despre cele mai noi descoperiri şi invenţii din domeniile respective, scriitori sau artişti SF, precum Jacques Attali, Jean-Michel Jarre, Jean-Claude Mezieres etc. Alături de aceştia, un puşti de 13 ani, Frédéric ­Beigbeder, care încă nu devenise scriitorul cunoscut de astăzi.

În cartea sa Un roman français ( 2009) autorul povesteşte despre participarea sa la emisiune:

„Apoi a sosit și primul meu moment de glorie: am apărut la TV, la emisiunea fraților Bogdanoff. În 1979 eram un puști blond, cu voce de fetiță, care afirma în direct, pe cel mai important canal TV francez că „SF-ul reprezintă căutarea prospectivă a posibilului”. Gemenii ruși, în combinezoanele lor spațiale, erau permanent invitați la petrecerile organizate de tatăl meu. Acolo mă vedeau tot timpul citind romane space-opera sau devorând revista lunară de BD cyberpunk Metal Hurlant și de aceea m-au invitat la un moment dat la emisiunea lor, Temps X, să-mi exhib cultura mea de geek post-atomic. Studioul TF 1 era pe strada Cognacq-Jay și era amenajat sub forma unei farfurii zburătoare din amiantă.

A doua zi, la școală, am încasat din plin gelozia colegiilor de clasă dar și respectul lui Di Falco, directorul școlii.”

Zece ani de apariţie săptămânală pe micile ecrane ale francezilor i-au transformat pe carismaticii gemeni Bogdanov în adevărate vedete.

Dar, în tot acest timp, ei nu au încetat să scrie. Astfel, în 1979 au publicat un fel de continuare a volumului Clefs pour le science-fiction, L’Effet science-fiction – a la recherche d`une definition, iar apoi trei volume de ficţiune, două cu nuvele SF, Chroniques du temps X (1981) și La Machine fantôme (1985) precum și un roman, La Mémoire double (1986).

În anul 1987, după privatizarea canalului de televiziune TF1, emisiunea Temps X a fost oprită. Urmează o lungă perioadă de abstinenţă mediatică a celor doi fraţi, care însă nu şomează, ci se documentează şi scriu cărţi… ştiinţifice.

Astfel , în 1991 ei publică o carte de dialoguri cu academicianul Jean Guitton (1901-1999) intitulată – provocator – Dieu et la science. Volumul a devenit rapid best-seller dar a şi provocat un mare scandal, atunci când un astrofizician american, Trin Xuan Tuan, i-a acuzat de plagiat, pretinzând că cei doi au preluat fragmente din cartea sa La Mélodie secrète, publicată cu trei ani mai înainte, în Franța.

Deşi părţile s-au înţeles amiabil, fără să se mai ajungă la tribunal, de-acum înainte pregătirea ştiinţifică a celor fraţi va fi în permanent contestată – mai ales doctoratele acestora obţinute (cu greu) la o universitate din provincie (Dijon).

Grişka îşi luase un doctorat în matematică, cu teza intitulată Fluctuations quantiques de la signature de la metrique a l`echelle de Planck, în 1999, iar Igor un doctorat în fizică, cu teza Etat topologique de l`espace-temps a l`echelle zero, în 2002.

După publicare, tezele lor au fost contestate de diverşi cercetători americani şi francezi, care nu au ezitat să scrie că ele nu au nicio valoare ştiinţifică iar autorii lor sunt nişte habarnişti ce folosesc un limbaj tehnico-ştiinţific sofisticat, care însă nu spune nimic.

În anul 2003, Centre national de la recherche scientifique (CNRS), organul suprem din domeniul ştinţific francez, antamează o expertiză a celor două teze. După 7 ani, raportul este făcut public în paginile revistei Marianne: „Aceste teze nu au nicio valoare ştiinţifică”!

Fraţii Bogdanov se adresează tribunalelor, câştigă un proces contra revistei Marianne (calomnie) dar pierd procesul contra CNRS (legalitate) şi milionul de euro pe care îl ceruseră ca despăgubire.

În timp ce mediul academic îi ignoră (doar o universitate sârbească privată – Megatrend – îi angajează, în 2005, să predea un curs de cosmologie) mass-media şi publicul îi adoră în continuare.

Asfel, cei doi fraţii realizează alte emisiuni de popularizare a ştiinţei pentru postul TV France 2: Rayons X (2002-2007) Science 2 (2008) şi A deux pas du futur (2010).

Ei continuă să publice şi cărţi, cumpărate de public, dar contestate de comunitatea ştiinţifică: Avant le Big Bang (2004). Voyage vers l’instant zéro (2006), Le Visage du Dieu (2010), Le dernier jour des dinosaures (2011), La Fin du Hasard (2013), Le code secret de l`Univers (2015), Le livre des merveilles technologiques (2016), L`Equation Dieu (2019).

Deveniţi vedete super-mediatizate, francezii află acum şi informaţii despre viaţa lor privată, la fel de stranie şi controversată ca şi cea publică.

Grişka Bogdanov nu a fost căsătorit niciodată şi nu a avut copii.

Igor Bogdanov a fost tatăl a 6 copii, născuţi de trei mame. Cea mai cunoscută dintre soţiile sale, a fost prinţesa Amelie de Bourbon-Parma (nepoată a Reginei Ana, soția regelui Mihai al României) cu care a fost căsătorit între 2009-2018. De notat că Igor a dus-o pe prinţesa scriitoare cu elicopterul (pilotat de el, evident) de la Paris la castelul Chambord, unde s-a desfăşurat nunta.

Cei doi fraţi au fost proprietarii castelului Esclignac (construit în secolul XI) din orăşelul natal, Gers, pe care l-au cumpărat în 1986.

Apropiindu-se de 50 de ani şi aspirând poate, la o tinereţe eternă, cei doi gemeni încep să-şi facă operaţii estetice la faţă. Injecțiile cu Botox, probabil numeroase, le-au exagerat dimensiunile pomeţilor obrajilor şi mai ales bărbiile, făcându-i să semene cu nişte extratereştri. Frații neagă operaţiile estetice, dar lasă să planeze îndoiala asupra eventualei lor origini extraterestre.

Ei apar din ce în ce mai des în emisiuni de divertisment şi parodice, în desene animate (extratereştrii Vernkot şi Nesklin, în Planete 51), în benzi desenate (pterodactili în Nabuchodinosaure, mecanici în Vagabond des limbes – Le Labyrinthe Virginal, fraţii Soares, în Lastman) sau în romane (Le Club des punks contre l’apocalypse zombie, unde cei doi fraţi sunt personificaţi ca nişte zombie).

Cea mai haioasă apariţie a lor este în video-clipul muzical Bogda, Bogda, Bogdanov, unde protagonistul Cyril Hanouna, flancat de cei doi fraţi, ia în zeflemea cele mai celebre bărbii (menton, în franceză) din Hexagon:

„Bogda Bogda Bogdanov

Put your menton in the air

Put your menton in the air

 Put your menton in the air

Put your menton in the air

 Menton à gauche

Menton à droite

Menton en bas

Menton en haut

A la Bogda Bogda Bogdanov !”

După ce au trecut pragul vârstei de 70 de ani, cei doi fraţi gemeni au început să abordeze subiectul morţii. Ei susţineau că, în condiţiile civilizaţiei de azi, orice om poate trăi lejer 120 de ani. Ba chiar, într-una din ultimele lor emisiuni, evocau o specie de rechin din Groenlanda care poate trăi până la 500 de ani, şi ce bine ar fi pentru omenire dacă ar desluşi misterul acestei vieţi îndelungate!

Aşa încât vestea internării celor doi fraţi Bogdanov la spitalul de urgenţă din Paris, pe 15 decembrie 2021, a făcut să vuiască toată mass-media franceză.

Din păcate, internaţi într-o stare foarte gravă, gemenii nu au supravieţuit. Primul a plecat Igor, pe 28 decembrie. Apoi, pe 3 ianuarie 2022, s-a dus şi Grişka.

Vegetarieni și sportivi (se lăudau chiar că niciodată nu luaseră medicamente în viaţa lor) ei nu erau vaccinaţi contra virusului Covid-19.

Ei bine, ghiciţi de ce au murit, la vârsta de 72 de ani?

În mod evident, cărţile fraţilor Bogdanov au fost traduse şi în româneşte, după 1990.

Astfel, în 1992, editura Symbol a publicat Dumnezeu şi Ştiinţa, semnat de cei doi fraţi împreună cu Jean Guitton, filozof şi scriitor, membru al Academiei Franceze din 1961. În Franţa, volumul apăruse cu doar un an înainte.

Anul următor – 1993 – editura Brâncuşi va publica un volum SF al fraţilor Bogdanov, Maşina Fantomă (apărut în Franţa în 1985).

Apoi editura Albatros a preluat iniţiativa şi a republicat volumul Dumnezeu şi Ştiinţa, în anul 2000, dar şi o nouă carte, Înainte de Big Bang, în 2006.

În fine, în anul 2020, editura Polirom a publicat poate cea mai de succes carte a fraţilor, Chipul lui Dumnezeu (apărută în Franţa în 2010 şi apoi reeditat în 2020). În româneşte cartea a fost tradusă de însuşi patronul editurii Polirom, Silviu Lupescu.

Despre fraţii Bogdanov am tot citit prin diverse reviste şi cărţi franţuzeşti, la care am avut acces după 1990. M-a frapat înfăţişarea lor de extratereştri, ca pe toată lumea (personal, figurile celor doi m-au dus întotdeauna cu gândul la măştile cu caricaturile unor preşedinţi americani purtate de nişte bandiţi care jefuiau bănci, în filmul Point Break).

Dar abia când a apărut Chipul lui Dumnezeu la Polirom m-am gândit să scriu despre Igor şi Grişka. M-am documentat serios, am urmărit zeci de ore de emisiuni animate sau la care au participat cei doi fraţi şi scriam la prezentul articol când am aflat că fraţii Bogdanov au plecat din lumea noastră, aşa cum au venit: împreună.

Aşa încât, în loc să scriu un articol de întâmpinare, am semnat un recviem.

Până la urmă, Igor şi Grişka Bogdanov au fost doi savanţi neînţeleşi sau nişte şarlatani geniali ?

Acum, că au trecut în a „cincea dimensiune”, nici nu mai contează.