Gândindu-ne la eternitate

Pariază pe iubire și dăruiește-ți inima prin fapte!

Poporul american este priceput în multe. Activitatea bancară, reclamele și îndeplinirea obiectivelor grele doar de dragul că-s grele sunt cele care-mi vin în minte de cele mai multe ori. Dar, n-ar fi corect să nu adaug și arta jocurilor video la această listă. Iar exemplul din rândurile următoare reprezintă, în opinia mea, cea mai frumoasă poveste Western din orice mediu disponibil. Un amestec de clișee reîmprospătate cu măiestrie, acțiune intensă, un tâlc de-o universalitate copleșitoare și, desigur, elementul cel mai intrinsec al unui joc video: libertatea mișcării și a acțiunii din mâinile celui care savurează obiectul artistic și se imersează în lumea fictivă, trăind acțiunea împreună cu protagonistul.

Pentru cei neinițiați, asta reprezintă caracteristica esențială a industriei jocurilor video. Învreme ce o carte o citim singuri, imersându-ne în universul fictiv prin măiestria limbii utilizată de autor, iar unui film îi apreciem, pe lângă poveste, în principal, și calitatea sonoră și vizuală, jocurile ne oferă câte puțin din toate aceste elemente antemenționate. Când consumăm un produs al industriei jocurilor video, ne imersăm într-o lume fictivă, apreciem coloana sonoră, grafica, dar și mecanismele jocului. Felul în care noi ne introducem în poveste în mod direct, fie prin asumarea rolului de protagonist ori, uneori, ca pasageri la povestea unui personaj.

Titlul de astăzi este Red Dead Redemption 2, o narațiune western de acțiune și aventură într-un univers open-world, adică explorarea se face liber pe un plan foarte extins. A fost lansat pe 26 octombrie 2018 pentru console (Xbox și PlayStation) și pe 5 noiembrie pe Microsoft Windows, urmând să se lanseze și pe platforma Stadia pe 19 noiembrie.

După cum am spus, narațiunea este de tip western, așa că temele principale cu care ne ciocnim sunt strâns legate de elementele care au definit cultura și societatea emblematică a Statelor Unite de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

Povestea este centrată pe banda de nelegiuți van der Linde, condusă de carismaticul Dutch van der Linde, și urmărește firul tragic de evenimente care-i duce pe toți cei a căror soartă se-mpletește cu infamul criminal pe o traiectorie de coliziune cu o societate tot mai modernă, unde traiul libertin și idealizat al nelegiuiților este sugrumat, iar lumea vrea să elimine toate elementele dăunătoare ale culturii de frontieră care a dat nașterii erei Vestului Sălbatic.

Într-adevăr, acțiunea are loc tocmai în perioada în care nelegiuiții de frontieră mureau pe capete, când justiția americană îi ajungea din urmă și unde versiunea visului american adoptată de acei oameni promova o viață întru-totul liberă, scăpată de sub lanțurile legii.

Din punct de vedere tehnic, jocul poate fi parcurs atât din perspectiva 3rd person (protagonistul este văzut din spate), cât și 1st person (vedem din perspectiva protagonistului). Complexitatea mecanismelor jocului sunt sursa a nenumărate laude, dar și critici, iar Red Dead Redemption 2 este deseori citat ca fiind unul din cele mai realiste jocuri pe piață, unde meticulozitatea animațiilor și complexitatea operațiunilor care au loc în joc sunt de o fidelitate impresionantă. Printre activitățile din planul secundar se numără vânatul (în joc există câteva sute de specii de animale, de la urși și căprioare la păsări și aligatori), jafurile la drumul mare sau a trenurilor, explorarea și încă multe altele.

Din punct de vedere al acțiunii, scenele de luptă sunt intense, din nou grație animațiilor impresionante. Există de asemenea numeroase arme din acea epocă pe care jucătorul le poate folosi.

Nu în ultimul rând, menționez interacțiunea dinamică dintre protagonist și lumea din jur. Jocul dispune de un sistem rudimentar (dar foarte frumos) de dialog, unde putem alege în ce stil să răspundem oricărui străim cu care ne întâlnim (agresiv sau politicos). După cum vă imaginați, fiecare întâlnire pe drum sau în saloanele din orașele pe care le vom explora se poate termina într-o sumedenie de feluri, în funcție de interacțiunile noastre.

Și coloana sonoră a jocului merită, de asemenea, toată lauda. Compozitorul Woody Jackson ne oferă o muzică împodobită cu laitmotivele genului western, inspirate de proiecțiile celebre ale celor precum Sergio Leone. În același timp inovația pătrunde prin fiecare notă a coloanei sonore, unde vocalize puternice se-mbină cu chitara pentru a ne congela sângele în momentele cele mai intense – și credeți-mă, în acest titlu sunt multe asemenea momente. Daniel Lanois a contribuit și el cu câteva piese vocale.

Povestea orbitează, în mare parte, în jurul lui Arthur Morgan – un nelegiuit și secund al lui Dutch van der Linde. Nu degeaba acest Morgan este descris ca fiind unul din cele mai iubite și apreciate personaje din întreaga industrie a jocurilor video, întrucât personalitatea lui este atât vibrantă, cât și închisă. El este un om cu totul sfâșiat și acaparat de conflictele personale, care încearcă simultan să emane duritate și stoicism cât timp se confruntă, de-alungul narațiunii, cu propria mortalitate și fragilitate.

Complexitatea lui Arthur Morgan constă în conflictele care se zbat în interiorul său. Pe de-o parte, viața de nelegiuit și educația de sub aripa lui Dutch van der Linde l-au transformat într-un om puternic și stoic, pentru care banda înseamnă totul și loialitatea este sacră. Pe de altă parte, este bântuit de relațiile trecutului, de pierderile suferite și de realizarea conflictului existențial pe care îl duce, alături de familia sa de criminali, împotriva unei societăți tot mai modernizate care nu-i mai dorește prezența.

Lupta lui Arthur este lupta lui Don Quijote. Îmi permit aici să fac o paralelă cu un seminar care îmi este foarte drag, expus de Ivan Turgheniev în secolul 19 (căci desigur, cine altcineva să se priceapă mai bine la suferință decât un rus?). Parafrazând, vedem cum toți oameni pot fi caracterizați prin intermediul unei axe. La un pol se află Hamlet al lui Shakespeare – arhetipul pragmatic, mizantrop – simbolul disperării și excentricității. La celălalt pol se află Don Quijote al lui Cervantes, arhetipul luptătorului idealist, al teroristului[1] și al omului consumat de conflictul existențial și care refuză toate compromisurile.

Pe această axă, Arthur Morgan oscilează, firește, la fel ca noi toți. Însă el pare cumva să reprezinte aceste trăsături mai intens decât restul lumii, dat fiind contextul epocii și conflictele în care se bagă împreună cu banda van der Linde.

De-alungul narațiunii, Arthur Morgan va fi nevoit să-și redefinească loialitățile printr-o introspecție de cea mai dură natură, fiindcă îl așteaptă o soartă pe măsura vieții pe care a dus-o. Menționez aici că jocul se-ntinde pe șase capitole, plus un epilog împărțit în două sub-capitole. Prin urmare, una din criticile principale ale jocului este că „durează prea mult” ori că „se-ntinde prea mult cu povestea”.

În opinia mea, critica este nedreaptă. Bineînțeles, un joc a cărui narațiune se-ntinde mult și fără motiv va avea de suferit, dar în acest caz este vorba de o epopee de dimensiuni impresionante, întinsă pe durata a câtorva ani. Personal am considerat ritmul ca fiind adecvat, permițând analiza profundă a întâmplărilor și o evoluție naturală a fiecărui personaj.

Legându-mă acum și de lista imensă a personajelor secundare, aș putea dedica întregi pagini pentru analiza fiecăruia. Însă pentru moment va fi de ajuns să spun că fiecare dintre acești oameni își are locul în narațiune. Nu există personaje prea puternice și prea slabe, iar dinamica din interiorul bandei cât și interacțiunile acesteia cu lumea de-afară are loc într-o manieră naturală și veridică. Suntem cu toții atrași de personalitățile diverse ale grupului, de la carisma naturală a lui Dutch van der Linde la stoicismul rece și filozofia subtilă a lui Arthur Morgan, la umorul irlandezului Sean Macguire până la nihilismul extrem al lui Micah Bell.

Sentimentul constant de acțiune este caracterizat prin interacțiunile menționate mai devreme, care împodobesc obiectivele îndeplinite de protagonist pe fundal și dau viață atât bandei cât și lumii fictive, permițând o imersare mult mai intensă.

În final, universalitatea poveștii este dezvăluită pe deplin odată cu deznodământul. Pe măsură ce firul narativ al bandei van der Linde ajunge la final, iar Arthur alege să caute ispășirea vieții nemiloase pe care a dus-o sau nu. Alegerea este la jucător, dar călătoria parcursă va oferi fără-ndoială o poveste fascinantă despre sacrificiu și loialitate, fie ea față de un grup sau față de un individ, cât și loialitatea față de principii. La urma urmei, „Redemption” face parte din numele jocului, iar povestea în cauză este spusă cu maturitate, fără să iasă din convențiile societății vremii respective și cu foarte mult respect în ceea ce privește situația fiecărui personaj.

Red Dead Redemption 2 este cu adevărat o călătorie epică și o explorare genială a genului western prin prisma mediului de joc video. O poveste tragică despre luptele interioare ale unui om în cadrul unei bande de nelegiuiți și confruntarea acestuia cu ispășirea și divinitatea ciupesc corzile fine, umane, la care reacționăm cu toții.

Este o narațiune demnă de cele mai emblematice filme și romane western.

[1] Aici terorist trebuie citit printr-o prismă a neutralității extreme. Teroristul este, fundamental, omul care renunță la gândirea convențională pentru a îndeplini un scop ideal și suprem. Este omul care luptă cu înverșunare spre atingerea acelui scop indiferent de circumstanțe.