Steve Davidson este directorul și editorul celei mai vechi reviste de science-fiction din lume, Amazing Stories, existentă pe piață din 1926. După optzeci de ani, în 2006, revista și-a încetat apariția, provocând o adevărată depresie în rândul fanilor, scriitori și cititori.

 În 2011, Steve Davidson a cumpărat marca, readucând din nou acest vis cu picioarele pe pământ. I-am luat interviul pentru a-l cunoaște mai bine, dar și pentru a fi noi înșine, autorii români, un pic mai bine cunoscuți. Pentru a afla cum putem ajunge cu o povestire în Amazing Stories.

Liviu: Salut, Steve! Te salut în numele cititorilor revistei utopIQa din România! Îți mulțumesc pentru că ai acceptat invitația mea. Trebuie să știi că de multă vreme am câteva întrebări pentru tine.

Steve: Salut, Liviu! Deja m-ai făcut curios… Și mulțumesc! Îmi place să întâlnesc fani din diferite țări și încerc să folosesc orice conexiune de acest tip pentru a scoate la iveală atracția la nivel mondial a science-fiction-ului.

Liviu: Personal, sunt îndrăgostit de proza scurtă SF și fascinat de marile reviste de gen din SUA. Spune-mi, te rog, cum te-ai decis să readuci Amazing Stories la viață? A fost dificil să preiei marca, una dintre cele mai faimoase din istorie? Și, mai ales, e greu să o menții? A fost totul în regulă de la bun început?

Steve: E o poveste complicată, dar, în puține cuvinte, pot spune că totul a început atunci când am descoperit că proprietarii anteriori ai mărcii o lăsaseră să cadă în uitare. Proprietatea trecuse de la Ultimate Publishing la TSR, creatorul Dungeons & Dragons, apoi la Wizards of the Coast, și apoi la Hasbro. Cum eu am fost totdeauna un fan înfocat al revistei, am vrut să mă asigur că marca comercială rămâne în mâinile fanilor – și așa am început demersurile de obținere a mărcii. La vremea respectivă, eram directorul unei companii de cercetare și dezvoltare. Am aplicat imediat pentru marcă, dar, spre surprinderea mea, cineva depusese o cerere cu exact o zi înainte. Așa că a trebuit să aștept încă trei ani până când celălalt a renunțat la aplicația lui și am fost eu cel căruia i s-a acordat marca Amazing Stories.

Cât e de greu să menții o asemenea revistă? Nu e ușor. Ficțiunea scurtă este greu de susținut financiar. Ne luptăm în fiecare clipă să mergem înainte și, din câte se vede, reușim.

Liviu: Care e ritmul de apariție al revistei? Și ce planuri de viitor ai?

Steve: Revista apare de patru ori pe an, dar ne focusăm acum și pe o linie de apariții editoriale din categoria roman, sub aceeași amprentă Amazing Stories.

Liviu: Amazing Stories răspunde repede pentru povestirile primite, ceea ce e un lucru bun. Primiți multe povestiri în fiecare lună? Cum le sortați? Aveți redactori pentru asta, studenți voluntari?

Steve: Eu sunt directorul, nu editorul. Cum editorul nostru, Ira Naymen, a trebuit să se retragă de curând, n-aș putea vorbi în numele altuia. Dar în numele meu pot spune că se muncește din greu pentru a menține o strânsă legătură cu cei care ne trimit proze, fie că le acceptăm sau nu. Echipa de redactori e formată din autori, iar ei înțeleg cât de important este pentru un scriitor să primească un răspuns în timp util. Căutăm povești orientate pozitiv, dar, dincolo de asta, dacă o poveste este bună, atunci e bună, indiferent de orientarea ei.

Liviu: Asta și voiam să te întreb acum. Ce tip de povestiri îți plac? Preferi un subgen anume? Ce refuzi din start? Și după ce te uiți, de la bun început?

Steve: Favorita mea este povestirea science-fiction cu accent pe science. Nu cred în subgenuri, sunt doar nișe de marketing și contribuie de fapt la stoparea creșterii cititorilor, încurajându-i să rămână într-o nișă favorizată, mai degrabă decât să exploreze și să descopere gama imensă de subiecte și povești. Căutăm povești bune. Simplu și bun. Idei care tratează genul cu respect și ne ajută să privim viitorul într-un mod interesant, asta căutăm.

Liviu: Ce poate face revista pentru o povestire, mai departe, după ce aceasta apare în paginile ei? Prezentați cititorilor o listă cu cele mai bune povestiri de peste an, spre a fi recomandate ori votate pentru marile premii, Hugo și Nebula, de pildă? Aveți un premiu propriu al revistei, care să stimuleze calitatea concurențială între autori și care, totodată, să mențină atenția cititorilor asupra textelor publicate cu un an înainte? Există un forum pentru asta?

Steve: Avem discuții despre opțiunea fiecăruia pe site. Creăm o listă anuală a povestirilor eligibile pentru premii. Facem lansări de carte, online, firește (pe Zoom), și vom lansa, de aici înainte, în același fel, fiecare număr al revistei. Tocmai am lansat o antologie, No Police – Know Future. Trimitem exemplare din fiecare număr al revistei către recenzori și căutăm alte modalități de a promova povestirile.

Liviu: Ai lansat până acum un autor nou? Unul care să confirme încrederea pe care i-ai acordat-o?

Steve: Da, am ajutat debutul câtorva cariere.

Liviu: Dă-mi trei titluri de povestiri SF care-ți plăceau înainte sa preiei Amazing Stories și pe care le-ai publica fără ezitare dacă ele ar apărea pentru prima oară acum!

Steve: Oh, frumoasă întrebare! Aș cumpăra oricând „Alamagoosa” a lui Eric Frank Russell. „The Marching Morons” de Cyril M. Kornbluth. Și, evident, „Steaua” lui Clarke.

Liviu: „Steaua” e superbă, probabil nu va fi egalată de nicio altă povestire, niciodată. Cum vezi valul de povestiri SF din alte țări care asaltează SUA în ultimii ani? Dar creșterea vizibilă a interesului acordat acestui gen de către chinezi?

Steve: Este minunat să vezi cum se lucrează cot la cot pentru globalizarea genului. Adică, unul dintre lucrurile la care science-fiction-ul e foarte bun este prezentarea diferitelor culturi – și ce modalitate mai bună de a descoperi o nouă cultură decât o poveste SF scrisă de cineva care provine dintr-o cultură diferită de a ta?

Liviu: La final, un cuvânt pentru autorii români de science-fiction care vor sa debuteze în America?

Steve: Să caute modalități de interconectare cu editorii de aici. Sunt destui oameni buni printre ei! Să comunice regulat, să deschidă un dialog util și, apoi, să se pregătească pentru un lung șir de refuzuri. Până când, într-o bună zi, veți vinde prima povestire la o revistă de top!

Liviu: Mulțumesc pentru amabilitate, Steve! Pe curând!

Steve: Mulțumesc fiindcă m-ai ales pentru interviu! Pe curând!