de Liviu Surugiu

Pe Bill Burton îl îngrozeau Felicitările de Paște mai rău decât cele de Crăciun.

Încercând să afle de unde îi venea fobia, ajunsese cu cercetările până acolo încât citise despre cum arătau felicitările pe vremuri. Desigur, prietenii săi ar fi râs doar dacă ar fi aflat că „citise”, dar unele informații nu le găsise în generatorul obișnuit al casei.

Aflase că prin anul 1900 felicitările de sărbători erau din celuloză imprimată cu imagini și cuvinte. Ceva gen „Crăciun liniștit” ori „Paște Fericit”. O sută de ani mai târziu, deși tot scrise, felicitările veneau prin e-mail. Apoi prin Facebook și WhatsApp, dar mai mult imagini ori clipuri scurte, însoțite tot mai rar de cuvinte standard. Din 2035 apăruse moda hologramelor, însă nebunia începuse abia după 2060 când Holo-Up 3 fusese înlocuit cu Holo-Up 4, iar imprimanta în timp real ajunsese să aibă inclusiv sânge artificial.

Evident, o dată cu dispariția cititului, scrisul devenise desuet. Senzațiile nu mai trebuiau descrise, ci reproduse. „Arată, nu spune!” devenise pe deplin justificat.

De aceea și ura Bill Burton Paștele mai mult decât Crăciunul. De Crăciun primea grajduri, măgăruși, copii nou-născuți, în vreme ce de Paște trebuia să suporte un adevărat calvar. Ultima oară platforma receptoare din sufrageria lui primise atât de multe Golgote și Calvaruri încât toată casa fusese inundată de sânge, iar factura holodesk-ului venise supraîncărcată din pricina risipei de grupa AB. Prietenii săi se simțiseră datori să-i trimită aceeași felicitare la modă, cu Iisus biciuit, crucificat, torturat în fel și chip.

…Un țiuit îi atrase atenția. Cineva reușise să-i spargă blocajul setat la prima oră. Se repezi spre imprimanta din salon pentru a repeta operațiunea manual, dar ajunse prea târziu. Receptoarele se deschiseseră deja și lumina proiectată în mijlocul încăperii căpătă rapid consistență pe platoul replicatorului autonom: era un om la scară reală, din carne și sânge. Mai ales sânge.

— Domnul cu tine, Fiule! zise Iisus.

Bill îl mai văzuse și anul trecut, așa că se retrase resemnat, încercând să vadă ce e nou.

— Amin, încuviință el.

— Am venit după Iuda. M-a trădat.

Bill Burton ridică din umeri.

— Nu l-am văzut anul acesta.

Iisus săltă în aer un deget:

— Nu mă minți, Fiule? Nu-l ascunzi pe Iuda în casă? Nici în sufletul tău?

Bill se așeză plictisit în fotoliu și își replică un whisky în paharul de cuarț. Mai primise Felicitarea aceea de o sută de ori. Dacă cei de la Holo-Up 4 făcuseră vreun upgrade, atunci era unul greu de perceput.

Mesia își terminase treaba, iar felicitarea se încheia cu obișnuitul mesaj, vechi de pe vremea Facebook-ului:

Cine primește această felicitare și nu o dă mai departe la șapte prieteni va avea parte de șapte ani de ghinion…

Închise nervos sistemul, refuzând să retransmită mesajul.

În clipa următoare se simți smuls din locul său. Nu mai era pe fotoliu și nici în cameră. Călătorea. Doar lumină era în jurul lui. Apoi cineva apăru brusc în față. I se păru o figură cunoscută. Da, era Charley, prietenul său Charley, doar că nu acesta se afla pe receptorul din camera sa, el se afla pe platforma receptorului din camera lui Charley.

— Domnul cu tine, Fiule! se pomeni Bill vorbind.

Dumnezeule… Sunt Dumnezeu!?! se întrebă.

— Amin, răspunse Charley.

— Am venit după Iuda.

Chiar se gândea la Iuda, nu doar vorbea despre el. Trădarea era eternă, mereu avea să existe un Iuda pe undeva.

— Nu e aici, Doamne!

— …Cine primește această felicitare și nu o dă mai departe la șapte prieteni va avea parte de șapte ani de ghinion…

Deși n-o recunoștea public, Charley era, dacă nu creștin, cel puțin tradiționalist. Spre spaima lui Bill Burton, resetase imediat mesajul trimițându-l către șapte prieteni.

Bill închise din nou ochii, spre a nu fi orbit de lumini în timp ce călătorea. În ciuda a ceea ce i se întâmpla, se simți dintr-o dată plin de speranță. Mai avea nevoie de încă șase prieteni și putea reveni la viața sa plină de confort.

În vreme ce se apropia de următoarea destinație, o idee ciudată îi trecu prin minte. Călătorea în șapte exemplare, în șapte direcții… care dintre ei avea să revină?!

Nu se gândi nicio clipă că oamenii încă aveau credință, iar numărul copiilor sale ar fi putut crește continuu, murind și înviind în fiecare an.

De fapt, nu asta se întâmplase cu Iisus?!

———————————————————-

The Messiah Reloaded apare pentru prima oară în limba română. Povestirea a mai fost publicată în revista Algernon din Estonia și în revista Maquina Combinatoria din America de Sud.