Recomandările UtopIQa

Volumul este o radiografie violentă, deloc cenzurată, a ce ar putea fi, fără să pretindă însă că încearcă, prin mijloacele ficțiunii speculative, să vadă punctual în viitor. Și totuși, din perspectiva mea, epilogul civilizației, ori cel individual – moartea – imposibile de evitat, sunt tragice, pentru că oamenii, împinși de vântul rece al unei ierni nesfârșite, regresează spre comportamente primare, împinși de sentimente primitive: ură, egoism, lăcomie – fie că vorbim despre fenomene stranii, cataclismice, ori despre apocalipsa din istoria noastră recentă.

 

Declanșatorul este, de fiecare dată, moartea care sosește cu primele zile ale toamnei, cu primele ploi, apoi cu zăpada care strangulează viața până primăvara târziu. Dar vara nu mai sosește. Sau cel puțin nu în felul în care o cunoaștem și la care jinduim. O lume schimbată cu totul, împovarată de tragediile ascunse de ceață, de brumă, de viscol.

Cristian Vicol