UtopIQa #21
mai 2025ISSN 2784 – 2584
Ilustrația: Midjourney
Interviu
Mircea M. Țara, născut pe 10 ianuarie 1987 la Baia Mare, și-a descoperit pasiunea pentru literatură la sfârșitul liceului, deși și-a cultivat imaginația încă din copilărie. A absolvit Facultatea de Litere (Română-Engleză) la Universitatea de Nord și un master în marketing online la ASE București, după ce a tradus cartea „Drumul înfometat” a lui Ben Okri.
Cariera sa literară a început oficial în 2017 cu romanul fantasy „Inima dragonului”, prima parte din seria „Baladele Nlithiei”. A continuat seria cu „Secretul Regelui Nemuritor”, „Căderea celor 7 turnuri”, „Vrăjitoarea de foc” și „Marginea lumii” (2023).
interviu realizat de Doina Roman
Mircea M. Țara
Articole
Articole
Un dicton nociv
„Învață să te lupți, dacă vrei pace” (Ștefan Augustin Doinaș) Si vis pacem, para bellum (Dacă vrei pace, pregătește-te de război) – o vorbă de duh ajunsă, ca multe altele, un șablon. Emisă de Publius Flavius Vegetius Renatus în cartea sa De Re Militari, în secolul V...
Sub semnul iubirii literare, poeme alese: „Educaţia sentimentală”
Radu Voinescu – distins teoretician, estetician, critic literar şi beletrist – a debutat cu poezie nu doar în presa literară (Luceafărul, 1989), ci şi editorial, primul volum apărut – Hierofantul (1999) – trasând o remarcabilă linie lirică, aşa încât se poate spune că...
Rătăciri pe aleile fantasticului: Mateiu Caragiale, Remember (1924)
„Trebuie să nu ştim niciodată dacă apariţiile de pe sticla întunecată a ferestrei sunt de dincolo sau de dincoace, ca să ne tulburăm adânc şi să avem sentimentul fantasticului.” (Nicolae Manolescu, Sentimentul fantasticului) Odată cu nuvela Remember, Mateiu Caragiale...
Fragilitatea Omului și Corupția Lumii
Tipologii masculine de impact: Samson, Velerim și Zahei în operele lui Cosmin Perța, Victor Ion Popa și Vasile Voiculescu În peisajul literaturii române există personaje masculine care, odată întâlnite, continuă să bântuie imaginația cititorului mult timp după...
Scribul și închipuirea
Proze
Frământarea
Este ziua în care îmi scufund palmele în făină, lăsând-o să-mi acopere degetele ca o pulbere de timp. De trei ani, ritualul pâinii a devenit o parte din mine. În fiecare săptămână, îmi reiau dansul tăcut cu aluatul, împletindu-mi gândurile în fibrele lui moi,...
Alimentara
În cartierul Șchei străduțele-s înguste/ Și veșnic vezi câte-o pisică-n geamuri/ Femeile sunt faine și robuste/ Iar toți vecinii pare că sunt neamuri, trece fredonând cu voce de Zavaidoc cvasi-vagabondul care plimbă câinele lup. S-a oprit să mănânce corcodușe dintr-un...
Sorcova, vesela…
Vărul meu nu mă lua în seamă. Eram fată şi cu doi ani mai mică – într-un cuvânt, neinteresantă. Fără să fie răutăcios sau egoist din fire, Sorin avea vârsta la care băieţii cred sincer că ei şi fetiţele sunt ca apa şi uleiul, n-au cum, nici de ce să se amestece....
Bordeiul Babei și palatul Moșului
Nu fete, ci băieţi aveau Baba şi Moşul din povestea aceasta. Amănuntul va schimba fundamental datele, dar nu va exclude nicidecum o morală adecvată. Iată cum au decurs întâmplările: Într-o zi, băiatul Moşului zise: – Tată, eu m-am gândit să plec în globalitate, să-mi...
Excomunicat
Paznicul Arhivei Sufletelor era abătut. Privea pergamentul fără tragere de inimă. În Sala Mare, heruvimii se adunaseră și așteptau. Trebuia să ajungă acolo și să citească prin vocea divină comunicatul. Hamaliel, îngerul care a salvat atâtea vieți era judecat. Nu...
Tablete
Iluzia Inconsistența se paletizează apoi se expune lingușitoare în chingi milimetrice...deloc ușoară armura, cântărește ce și-a asumat. Ridul tăcerii chiar și emoția, mai proletară înainte de a deveni damă de pică fără sclipici în furci, ca o urzică apoi, estompează...
Standul cu bomboane răvășite
Prima parte, pagina cu a fost odată...de fapt, nu așa începe, dar asta-i altceva. Prima parte, așadar, ar merge cu o bomboană de ciocolată umplută cu lichior de cireșe. Dă o notă festivă. E începutul, nu? Așa! Da, ar fi bine s-o împăturesc în două, e, totuși, prea...
Mareana
(Fragment) Și domnișoara Jane Mittelfrau avea o dilemă în aceeași zi de 6 noiembrie: să se îmbrace ori în alb, ori în negru. Era cea mai importantă zi din cariera sa, și voia să-i rămână în amintire absolut perfectă. Verificarea a început de dimineață, stând...
Visătoarea
Bătrâna își drese glasul şi îşi apropie palmele de foc. Pădurea vuia pretutindeni în jurul ei, frunzele veştede ale copacilor aveau un foşnet neliniştit, ca şi cum se apropia o furtună. Se ghemui mai bine lângă foc şi începu să le povestească celor trei szaye care o...
Care e binele?
Citeam, așadar, în legănatul molcom al trenului, din cartea luată de acasă. Sumerienii polenizau plantele… este ultimul lucru pe care l-am văzut pe pagină, înainte ca totul să fie învăluit de întuneric. Brusc nu am mai văzut nimic. Toată lumea a întins automat mâna...
Semnal
Semnal
Recenzii
Recenzii
