UtopIQa #23
Decembrie 2025ISSN 2784 – 2584
Ilustrația: Spotify
Recenzii
Recenzii
Iconicul unei estetici sociale: Portretul, de Pierre Assouline
Membru al Academiei Goncourt, cu peste patruzeci de cărți publicate, Pierre Assouline (n. 1953) se distinge ca biografist, jurnalist, romancier, dar și ca un blogger de succes – blogul său, fiind numit semnificativ, La République des livres. Între lucrările tipărite,...
Ultima poveste din o mie și una de nopți
Defne Suman este una dintre vocile din literatura turcă a zilelor noastre care, alături de Elif Shafak, Zulfu Livaneli și Burhan Sonmez, reînvie istoria țării sale așa cum a fost ea, fără să cadă în capcana naționalismului. Născută la Istanbul, a fost profesoară în...
Oliviu Crâznic
Oliviu Crâznic
Un arhitect al întunericului speculativ românesc
Oliviu Crâznic ocupă un loc aparte în peisajul literaturii fantastice românești contemporane, fiind poate singurul scriitor care a reușit să combine, cu autenticitate, tradiția gotică reprezentativă cu speculația science-fiction într-o formulă estetică coerentă....
Tempus Fugit
1. Exista o singură clepsidră care funcționa bine, de asta eram absolut sigur. Așadar, fata mințea. Îmi dădusem seama că ceva era în neregulă încă de când intrasem în camera pentru chestionări. Aveam pe masă raportul frenologului și pe cel al fiziologului de serviciu,...
Articole
Articole
Când lumina învață să plângă
O lectură a romanului „Îi spuneau Orfanul” de Anca Ianchiș Un stil care vine din liniște Anca Ianchiș nu practică genul de proză care te lovește cu prima frază, care îți smulge respirația din piept și te aruncă în mijlocul furtunii. Este, mai degrabă, ca o ploaie de...
Vulpea deșertului
Folosind porecla unuia dintre cei mai inteligenți, vicleni și eficienți militari, din al doilea război mondial, cred că nu greșim, cu toate că mintea[1] umană nu prea suferă comparații. Potrivit literaturii spirituale sikh, lumea nu este gestionată direct de stăpânul...
Scribul și închipuirea
Proze
Nevermore pe Dunare
A trecut foarte mult de când nu ne-am mai văzut, poate o veșnicie. Eu număr clipele ca pe veșnicii, de ce nu? Așa mi se pare că trăiesc eternitatea. Ei bine, dacă ar fi să stăm la aceeași masă, pe același vapor restaurant și să bem vin alb sârbesc, să ne privim în...
Un gând stricat
Nu voiam să-mi ridic ochii spre privirea ei. Nu din remușcare sau rușine, nu greșisem cu nimic, din frică. Știam că urma să-i văd fața furioasă și privirea fixă, mă îngrozea chipul ei schimonosit de sentimente prea complicate pentru experiența unui copil. Nu greșisem...
Alimentara 3
Albert (Alby) Azi pereții Alimentarei transpiră miros de vară, aromă amestecată de legume bine coapte și mirodenii, iar neonul bâzâie ca o muscă bătrână care n-are liniște. E de serviciu Alby, fiindcă Elena e în concediu, iar Vânzătoarea cea veche e virusată. Alby e...
Îi spuneau orfanul
(fragment de roman) Am făcut cum a cerut. Ferchezuit ca pentru nuntă, căci nici la mama acasă nu avusesem veștminte așa pricopsite, m-am alăturat familiei și am purces spre biserică. O comunitate mică, liniștită. În ziua de sărbătoare, sătenii, mari sau mici, lăsau...
Căderea îngerului
Picuri de cristal căzând, lovind cu sunete delicate, tremurătoare, podeaua de bronz: clavecinul se istovea zadarnic, pierdut în atotputernicia orchestrei. Primii stropi de ploaie ai „Toamnei“ lui Vivaldi, ultimele lacrimi ale celor care nu mai aveau ce pierde… Am...
Vitrina
Stau în fața vitrinei prăfuite din casa părinților mei, degetele mele alunecă pe sticla rece, desenând contururi care dispar imediat. În spatele ei sunt umbrele unor vremuri pe care le port în suflet. Obiectele vechi îmi privesc tristețea cu tăcerea lor de sticlă și...
Cealaltă fată
La începutul clasei întâi, învățătoarea mă așezase în prima bancă, unde nu am avut decât vecini vremelnici. Până la Claudiu, care stătea cu mine de două săptămâni – un adevărat record! N-auzise că sunt o ciudată? Poate nu-i păsa, ori poate era şi el altfel decât...
Semnal
Semnal
