UtopIQa #25
iulie 2026ISSN 2784 – 2584
Editorial
Editorial
Eram tânăr. Eram la Paris. Nu aveam bani. Am găsit un hotel aproape de Rue de l’Exposition unde se afla Ambasada României. Pentru a face economie, am hotărât să dorm în aceiași cameră cu un coleg. Recepționerul s-a uitat lung la noi. Inițial nu am înțeles de ce. În România nu aveai voie să iei o cameră cu cineva de sex opus decât dacă erai căsătorit. O mare problemă pentru noi, studenții. Mai mult, te puteai trezi cu o persoană necunoscută în cameră. De același sex evident. Era ceva normal. Occidentul evoluat și noi, românii, tributari economiei socialiste. După 50 de ani la Paris este ceva normal să vezi cupluri de același sex întrând în camere de hotel. În România, rămasă evident în urmă, recepționerul se uită chiorâș la doi bărbați care solicită o cameră. Cum facem de rămânem mereu în urmă? De ce nu trimitem la Eurovision concurenți femei cu barbă sau homosexuali? De ce nu facem filme cu negri sau măcar cu țigani, pardon rromi, personaje principale? Romanele noastre celebre nu sunt polliticaly correct. Eminescu era xenofob și misogin. Nu ne preocupă ideea de a schimba titlurile lucrărilor literare. Exemplu: Mama lui George Coșbuc ar trebui să se numească Părinte II.
Scribul și închipuirea
Poezie
Glamour (fragmente)
capcana arcuită coapsa ta e o capcană.indiferentă la cuvintestă arcuită inutil – mâner de care atârnă degetearcuite și ele, semne de întrebări albe cu ojă sidef.noaptea cad în greșeli de bună voie, repetat,cu inocență și cu bătaie lungă,ca o formă neagră de...
Recenzii
Recenzii
Culoarea zilei – Jurnal poetic
Cartea rememorării culorilor și nostalgiei sau recenzia volumului de poezie Culoarea zilei – Jurnal poetic de Cristian MUNTEAN Poetul și teologul brașovean Cristian Muntean a tipărit în 2025, la Editura Creator din Brașov o frumoasă ediție trilingvă (engleză, franceză...
Portretul unei lumi dispărute
Rodica Bretin construiește în Pisica de la ora cinci un roman-puzzle din povestiri autonome, iar motivația ei e declarată explicit chiar din prag, prin ideea că „tot ce îi trebuie unui romancier este o memorie bună”. Cartea nu e o ficțiune, ci un act de recuperare –...
Nefericirea nu se rezolvă, se continuă
Ioana Drăgan, În căutarea nefericirii, în continuare, Tracus Arte, 2026 Mă pricep teribil să abandonez cărțile care nu mă prind, pe la pagina 50. Dacă până atunci n-am găsit un cârlig care să mă țină seară de seară să o termin, abandonez răsuflând ușurată — încă o...
Placebo
Adriana NEAGOE (n. 1956, București) a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. A plecat din țară în 1990, după prima mineriadă, și s-a stabilit în Statele Unite, unde a devenit medic psihiatru. A urmat cursuri online de scriere creativă cu Florin...
Farmecul invaziv al poeziei sau Glamour
Mereu o revelare a glamourului său interior (și nu numai!), poezia Doinei Roman își continuă periplul uimitor al paradigmei expresive – consecință firească a unui imaginativ flamboaiant și al unei culturalități capabile să genereze, începând cu tema titlului, reacții...
Scribul și închipuirea
Proze
Jianu
Eu ştiam ce făcusem astă vară, dar colegii voiau şi ei să afle, mai ales tovarăşa, căreia îi plăcea să fie la curent cu tot ce mişcă, dacă nu în Ţara Bârsei, măcar în clasa a II-a B a Şcolii 12 de pe strada Crişan. Vacanţa se terminase. Când oare?! Parcă ieri fusese...
Parazitul
Simt bila rece în palmă, o cântăresc balansând expert antebrațul. Nu vreau să par un ageamiu, nu în faţa lui Algernon care îmi urmărește fiecare mișcare pe sub pălăria lui șmecheroasă de culoare portocalie. Ticălosul zâmbeşte, ca şi cum ştie deja că voi greşi. Eu nu...
Lacustră
Căsuța de pe apă, a bunicului, l-a fascinat de mic copil. De fapt, de când se știa, de când avea primele amintiri. În mijlocul grădinii, se rotunjea, într-un păpuriș înalt, locul amenajat de nici nu se mai știe când. Asculta absorbit poveștile bătrânului său bunic,...
De ce nu mai scriu eseuri
Aspasia este cea mai urâta femeie din scara noastră. A fost, este, dar nu va fi întotdeauna. lumea se schimbă permanent, și, odată cu ea, și urâțenia. Bunăoară, nici nu pot compara acum gradul de frumusețe al femeilor de pe scara mea cu acela pe care l-am găsit la...
Bibescu
Tovarășa Fruntelată era șefa tuturor cofetăriilor dintr-un oraș dunărean. Unii știau de existența acelei funcții, dar foarte puțini cunoșteau numele celei care o deținea – doar câțiva din cercul său restrâns și, desigur, fiecare șef de cofetărie. O întâmplare fericită...
Sub lumina credinței
Într-o lume care aleargă neîncetat după noutate, găsesc adăpost în gesturile vechi, repetate, în acele obiceiuri care-mi ancorează sufletul atunci când tinde să rătăcească. Există o eliberare în a te lăsa purtat de curgerea rânduielilor, o formă de libertate pe care...
Scara păcatelor
Satul nu apărea pe hărți decât dacă măreai suficient. Se strângea între două dealuri joase, cu livezi bătrâne și o biserică mică, zugrăvită pe dinafară, ca și cum cineva ar fi vrut să țină lumea afară, dar n-a mai avut unde s-o lase. Pe zidul de apus, frescele erau...
Căutătorii de singurătate
Simțeam neapărat nevoia să cumpăr o poveste, așa că mi-am numărat banii, îmi permiteam doar una singură. De aia era important să îmi explorez opțiunile, urma să merg la pas pe drumurile mele obișnuite, să revăd promisiunile poveștilor în marea vitrină stradală, până...
Articole
Articole
Fantasticul ca experiență-limită în Domnișoara Christina, de Mircea Eliade
Încă din adolescenţă, Mircea Eliade a exersat formula literaturii de imaginaţie, prima lucrare literară publicată -Cum am descoperit piatra filozofală (1921)- constituindu-se într-o proză fantastică, pe motivul ucenicului vrăjitor. Între anii 1921 şi 1923 au fost...
Cronica unei ascensiuni a spiritului în romanul „Muntele vrăjit” de Thomas Mann
Lectura romanului „Muntele vrăjit” de Thomas Mann, în cadrul ediției cu numărul 77 a întâlnirilor din cadrul clubului de lectură Serendipity din Brăila, a fost resimțită de membrii clubului ca o veritabilă ascensiune. Cronica de față, redactată pe baza ideilor și...
Semnal
Semnal
