Despre fantastic în toate formele sale de exprimare

proze, poezie, articole

De libris propriis

semnal editorial

Recomandările UtopIQa

A înțelege „creația” numai sub forma care presupune imaginația, ficțiunea mi se pare restrictiv. Asta este o viziune, apărută cam odată cu modernitatea, care sărăcește nepermis perspectiva. Cultura cu majusculă a fost întotdeauna cultură a comentariului.

(…)

Literatura de azi ne pune în față un dublu fenomen: imaginarul uscat despre care vorbeam mai sus și sărăcirea vocabularului. Scriitorul nu produce literalmente nimic, el este o inutilitate, nici măcar nobilă, căci și acest titlu de pe vremuri i-a fost retras. Suferințele noastre, ca indivizi și ca societate, psihice și spirituale (ba chiar cu ecourile lor strict fizice) vin direct din această amputare a facultății imaginative. Și totuși, scriitorul schimbă lumea. Poate avea mai multă putere (ah! eterna, fascinanta seducție a puterii pentru mânuitorul de cuvinte!) decât omul politic.

Christian Crăciun

Articole

eseuri & opinii

Agonia oglinzii

Agonia oglinzii

În eseul Săgeata şi ţinta porneam de la întrebarea: ce urmează după epoca limbajului? Observam că preocuparea excesivă a secolului XX pentru limbaj/limbaje (jocul singular/plural nu este în cazul acesta deloc inocent, în jurul lui se poate bănui o întreagă filozofie)...

citește mai mult

texte

proză & poezie

Dead men can’t dream

de Nicoleta Balaciu

Crama lăutarilor

de Marian Coman

Tigers dream in colors

de Rodica Bretin

Pax Scaccorum

de George Cornilă

Zgâriați, dar cu conștiința împăcată

de Alina Beiu-Deșliu

Angajarea

de Mihail Grămescu

Noțile albe ale Leningradului

de Dodo Niță

Universul doi

Cronici imaginare de Dănuț Ungureanu

AUGMENTARE

Cuptor 16, anul 2035…

Pe la începutul celei de-a patra decade, devenise deja evident că situația nu mai poate continua așa. O reuniune la nivel înalt, prilejuită de coordonarea unor strategii naționale pentru eradicarea pojarului, s-a dovedit ocazia cea mai potrivită pentru ca mai mulți șefi de state să spună lucrurilor pe nume.

Unul dintre discursurile vehemente i-a aparținut președintelui greenlandez, cunoscut militant pentru dezvoltarea sportului de masă.

 

BATTLETECH – De ce iubim războiul?

Șahul este, prin definiție, un wargame, nu-i așa? În fine, poate că termenul în românește îmi scapă (ori nu există…). Ceea ce nu poate fi negat este aspectul militar și de conflict al acestui joc cu piese și pătrate albe și negre.

Ca-n viața reală, întreaga lume a șahului este împărțită în două tabere diametral opuse și sortite conflictului etern, fără niciun fel de speranță pentru o rezolvare pacifistă…

 

Tudor Constantin

GameZone

Parteneri

Urmărește-ne